Licitația

capitolul 8

DYLAN

Dimineața își face repede simțită prezența iar în momentul în care doresc să mă dezmeticesc, o durere fulgerătoare în străbate capul făcându ma să mă strâmb ușor.

Imi rotesc privirea lângă mine o văd pe Lucy scufundată încă în somn.

Momentele nopții trecute incep să mi se deruleze în minte și involuntar pe chip imi înflorește un zâmbet în colțul gurii.

Fata asta are un corp de zeiţă ce nu lasă la vedere atingerile necunoscuților dinaintea mea.

Mă ridic lent din pat ca să nu o trezesc.

Imi inșfac pantalonii de pe podea iar apoi părăsesc camera.

Imediat după ce mi-am luat mâna de pe clanță m-a asaltat Tisha.

-Bună dimineata iubire!
Mă salută pe un glas mierlos și începe să și plimbe unghiile lungi pe abdomentul meu încă dezgolit.
-Neața Tisha.
O salut la rândul meu și îi îndepărtez mâna de pe mine.
-De ce mă respingi Dylan?
Mă întreabă de această dată pe un ton serios, incrucișãndu și brațele la piept.
-Imi este doar foarte foame.
-Este acesta motivul adevărat?
S-a apropiat mai mult de mine așezându și din nou degetele pe abdomentul meu însă de această dată nu a mai poposit cu ele, indreptându și mâna spre pantalonii mei.

-Nu mi spune că nu mai sunt ceea ce îți dorești.
Rostește pe un glas scăzut, lipindu și buzele de linia pulsului meu in timp ce mi cuprinde penisul în mână, strângându l ușor.

Nu ii ofer niciun răspuns.
Doar îi îndepărtez mâna ce este vârâtă in pantalonii mei iar apoi mă rotesc pe călcâie îndreptându mă spre bucătărie.

LUCY

Mă trezesc buimacă si caut ceva sau mai bine zis pe cineva.

Dar acea parte a patului era goală.

Căldura emanată de trupul său dispăruse.

Imi scutur usor capul din cauza acestor gânduri .

Nu trebuie să uit motivul pentru care am fost cumpărată .
Nu trebuie să mi schimb părerea față de persoanele ce aleg să cumpere fete de parcă ar fi la o banală licitatie de antichități.

Nu trebuie să mi las orgoliul să se hrănească cu faptul că aseară m a ales pe mine în defavoarea Tishei.

În această noapte poate să mi facă același lucru deoarece nu l cunosc și trebuie să mă aștept la orice din partea lui.

Imi pun capăt gândurile pentru că deja erau prea multe întrebări fără răspuns.

Îmbrac o rochie cu bretele subtiri și spate petrecut de acesta ce mi ajunge până la jumătatea coapselor.

Încalț o pereche de sandale fără toc și mi-am prins părul intr-o coadă de cal.

Am cobor scările si m-am dus in bucătărie ca să o anunț pe Rebeca că azi eu o să mă ocup de grădinărit.

In bucătarie mă intersectez cu Dylan care stătea la masă si servea micul dejun.

-Neața!
Mă salută.
-Bună dimineața domnule Dylan.
Ii răspund la rândul meu politicos și ignor bătăile incontrolabile ale inimii.
-Nu servești micul dejun?
-Nu, nu îmi este foame.

Apoi mi-am rotit ochii prin bucătărie si am observat că Rebeca este de negăsit.
Când am vrut să părăsesc incăperea Dylan s a ridicat de la masă, scaunul scârțâind ușor atunci când a fost împins.