Licitația

52.

Lucy Pov

Ludmila tocmai ce ieșea in acea casă cu un zâmbet foarte larg.
Am reușit să vorbim cu cei doi bărbați are au promis că o să aibă grijă de ceilalți polițiști și să nu ne facem griji in privința Ludmilei.
Mă ia prin surprindere atunci când mă cuprinde strâns in brațe.
-Mulțumesc.
O mângâi ușor pe spate.
Ne face cu mâna ca apoi să se urce in mașină. Noi așteptăm ca mașina să nu mai fie in aria noastră vizuală ca apoi să ne urcăm și noi in vehicul.
-Ajungem și noi odată?
Il lovesc jucăuș in braț.
-O mai taci!
~*~
Tocmai ce Hase parchează mașina.Ne dăm cu toții jos și ne intindem deoarece ne-am ales cu toții cu o amorțeală greu de imaginat.
Cabana era una spațioasă cu un etaj.
Deja mulți dintre cei invitați erau afară, bucurându-se de aerul curat.
Ne indreptăm și noi spre aceasta iar in urma noastră, cărând bagajele.
Ne intâmpină Elle.
-Da pe unde ați umblat?
-Poveste lungă!
In urma ei apar West și cu Mike.
West ne ajută cu bagajele iar când mă pregăteam să urc scările ca să intru in cabană simt o ușoară palmă peste fund.
Mă întorc și îl văd pe Mike cum rânjește.
Ii dau și eu inapoi un zămbet forțat.
Nesimțitul.
Il ignorat și urc in camera mea și a lui Dylan pe care mi-a arătat-o Elle.
Dylan tocmai a coborât jos la parter ca să bea o ceașcă cu ceai .
Aranjam fiecare haină in dulapuri sau obiecte pe noptiere.
Peste puțin timp ușa se aude cum se deschide dar eu nu mă întorc spre persoană fiind convinsă că este Dylăn.
-Ai venit iubitule?
-Da iubito!
Mă întorc speriată
-Mike..
-Hai,nu trebuia să te mai prefaci cu mine.
Incercă să_mi prindă mâinile dar mă retrag.
-Te rog să ieși.
-Hai iubito!
-Nu imi mai zice așa!
Nu imi dau seama când ridic tonul.
-Nu mai face pe mironosița cu mine.
Vine agresiv spre mine și mă trântește in pat.
Se pune peste mine și incepe să mă sărute pe gât.
-Lasă-mă!
Încep să îl lovesc.
Ușa se izbește de perete și toată greutatea de pe mine dispare.
Il văd pe Dylan cum il impinge pe Mike.
-Nu ăsta era planul idiotule! Nu pune mâna pe ea!
Mă ridic buimacă.
-Ce plan?
Amândoi se uită la mine.
Dintr-o dată ochii lui Dylan devin reci ca la  inceput 
-Mike m-a sunat atunci când l-ai sedus in biroul meu.
Mi se pune un nod in gât.
-Atunci i-am spus să continuie ca să afle ce plan ai.Dar se pare că nenorocitul era cât pe ce să-mi violeze iubita sau mai bine spus fosta?
-Dylan...
-Ieși Mike. Cu tine o să discut mai târziu.
După ce Mike iese din cameră iar in urma lui ușa se inchide la loc, mă trezesc cu o palmă peste față.
Icnesc
-Așa imi mulțumești mie? După câte ți-am oferit?
Mă ridic din pat cu ochii deja inlăcrimați.
Dar nu de durere sau de tristețe ci de furie .
-Mai spune asta o dată Dylan și am să mă asigur că nu o să mai auzi de mine.
Cum să zici asta? Dar prin bătăile prin care am trecut? Injurături? Ce mai zici? Eu cum am trecut peste? Dar ca orice om sentimentul de răzbunare il avem, nu-i așa? Scutește-mă!
-Lucy eu n-am știut..
-De ce Dylan? De ce?Acum câteva secunde erai furios pe mine iar acuma ce?
Vreau să ies din dormitor dar sunt oprită de Dylan.
Nu mă întorc spre el.
-Lasă-mă să merg și să mă liniștesc. Până la urmă máine seară intrăm in noul an.
Imi smucesc mâna.
Acesta rămáne nemișcat cu ochii goi.
Cobor grăbită scările. Vreau să scap de această durere. Atât sufletească cât și cea de cap.
In living dau de o fată care tocmai ce căuta ceva intr-o poșetă.
-Hei!Lucy!
Iși ridică privirea spre mine.
-Simona. Ai nevoie de ceva?
-Ai niște pastile pentru cap?
-Da, sigur.
Apoi imi intinde un mic borcănel de nonculoarea alb.
-Nu lua foarte multe. Sunt puternice.
-Dacă iau mai multe ce se întâmplă?
-Poți să mori.
-Hm...interesant.
Mă uit mai atent la micul borcănel.
-Oricum, mulțumesc.
-Cu mare plăcere.
Ies din cabană și o iau la pas prin pădure.
Chiar dacă este frig afară și un strat de zăpadă imi ingreunează mersul dar continui.
Merg destul de mult. Picioarele nu prea mi le mai simt din cauza frigului.
Fiind doar intr-un pulover imi așez mâinile in jurul corpului.
Telefonul imi bâzâie in buzunarul blugilor.
Il scot și observ că sunt apelată de Dylan.
Nu-i răspund.
Mă uit in urmă și văd că sunt destul de departe de cabană.
Mă așez cu fundul pe zăpada moale și fină și privesc brazii imbrăcați in zăpadă.
Deschid micul căpăcel și țin in mână mai multe pastile.

Este timpul să pun capăt acestui coșmar