Licitația

49.

Lucy Pov

Mă trezesc in brațele lui Dylan. Am ocazia să-i observ trăsăturile feței mai bine și acum pot să observ ce bărbat frumos am alături.
Păcat că nu este la fel și sufletul.
Dar nici eu nu sunt vreo sfântă. Niciodată nu am fost. Și mă simt atât de murdară gândindu-mă că am putut să-l sărut pe Mike.
Nici nu se compară cu Dylan.
Dar până la urmă judecata nu este cea de apoi. Ea are loc un fiecare zi, in fiecare noapte. Mă gândesc la toate nopțile in care am plâns și am suspinat din cauza durerii sufletești.
Simt o mână ce se plimbă dea lungul taliei mele.
Imi ridic privirea inapoi spre Dylan care de data aceasta era treaz.
-La ce te gândești așa de profund?
-La nimica important.
-Sigur?
-Normal. Cât e ceasul?
-6.30 a.m
-Mm..deșpteptarea parcă era la 7.15 a.m
-Să știi că tot nu sunt de acord cu decizia pe care ai luat-o.
-O haide! Nu o să ne omoare. O ducem la mama ei și gata.
-Dar după aceea? Crezi că nu o să vrea să fugă? 
-La asta chiar nu m-am gândit. O să vorbesc cu ea azi okey? Nu mai fi așa de incordat.
Imi așez mâna delicat pe obrazul lui și încep să-l mângâi.
-Vreau doar să fi tu in siguranță. Atâta tot.
-Nu o să intrăm in probleme stai liniștit. Acum poți să îți dai mána jos? Vreau să fac un duș.
-Ce ai zice dacă l-am face împreună?
-Sună bine.
Mă dau jos din pat și ii apuc mána lui Dylan ca să-l trag jos din pat.
-Nu mai rânji atâta și haide odată!
După ce inchide ușa in urma noastră eu dau drumul dușului din cabină.
-Pentru un motel nu este rău nu-i așa?
Îl întreb in timp ce scoteam un gel de duș și un burete pentru corp.
-Nu este orice motel.
-Cum adică? 
-Este cel mai bun motel de pe aici.
-Nu imi spune că ai căutat...
-Nici măcar nu ai fost atentă la drum. Erai prea absorbită de povestea Ludmilei. Am trecut peste multe moteluri.
Intru sub duș lăsând picăturile să-mi alinte pielea.
-Doar nu ai fi vrut să ne-o tragem intr-un pat care mai are puțin și se rupe sub greutatea noastră. Bine, eu aș putea să mi-o trag și pe podea.
-O mai taci!
Iau buretele și presar deasupra lui lichidul care avea nonculoarea alb.
-Vino să te spăl.
-Am eu o idee mult mai bună.
Imi inșfacă buretele din mână.
-Hei!
-Sh!
Mă pune să mă întorc cu spatele ca apoi să înceapă să mă spele dar in același timp să se asigure că mă atingă.
-Știm amândoi că nu o să fie doar un duș nu?
-Și mă bucur.
Apoi zâmbesc
~*~
Coborâm jos și ii vedem pe toți pregătiți de plecare.
-Da ce mult va mai luat!
-Am făcut un duș mai lung.
O observ pe Ludmila că iși dă ochii peste cap.
-Și-au tras-o. Acum că am deslușit misterul să mergem odată!
Incepem să râdem cu toții ca apoi să ne indreptăm spre ieșire.
Ne așezăm cu toții mai bine in locurile noastre in mașină.
-Să mergem!
Dar imediat se aude sunetul sirenelor.
-Ce inseamnă asta?
-Este o mașină de poliție.
-Sper că doar nu este cine cred eu.
-Cum adică?
-Polițistul!
Dar mașina nu trece pe lângă noi. Parchează in spatele nostru. Iar din acea mașină coboară un bărbat bine făcut cu o scurtă barbă.
-Dracu!Să mergem!
-Cum?Dar de ce?
-El este!
-Dar era alt polițist in benzinărie.
-Sunt doi. Haideți să mergem și vă zic după dar să plecăm!
-Gata!
Cauciucurile se aud sub noi ca apoi să zburăm pe stradă.
-Acum zi tot!
-Deci acel polițist este acela ce a vrut să mă violeze iar cel pe care l-ați văzut este altul. Acela stătea pe bancheta din spate alături de mine.
-Puteau doar să blocheze ușile.
-Crede-mă, la cáte prostii am făcut in inchisoare n-ai avea incredere in mine.
-Ne mai urmărește?
-Se pare că da.
-Tocmai a scos capul pe fereastră și are indreptat un pistol  spre mașina noastră?
-Ce naiba!
Mă întorc imediat impacientată și chiar așa este.
Se aude pe fundal arma descărcată.
-Capul jos fetelor! Ăsta are de gánd să ne ciuruiască doar ca să pună mána pe ea.
-Asta ne mai lipsea.