Licitația

50.

Lucy Pov

Țin capul in jos dar in același timp incerc să văd drumul.
Mașina deviază brusc și atunci mă uit fugitiv spre drum.
Imi măresc ochii și mă las la loc speriată.
-Dă-mi o explicație foarte bună pentru că acum suntem pe contrasens și putem să ne bușim imediat de o mașină!
-Incerc să scap de ăsta nu îți este clar?
Oftez zgomotos.
Peste puțin timp mașina se oprește.
Ridicăm surprinse capetele și ii observăm pe băieți cum se uită la noi.
-Sunteți bine?
-Am scăpat?
-Odată ce am mers cu 240 km cred și eu că mi-a mâncat praful de pe roți.
-Nu l-am mai zărit de câteva minute și a trebuit să oprim ca să ne tragem sufletul.
-Cât mai avem?
-"Cu ajutorul"  acestei curse in câteva ore ajungem.
După ce mașina se pune din nou in mișcare imi așez capul pe geamul mașinii dar nu stau mult deoarece ii aud vocea Ludmilei.
-Pune capul pe umărul meu. Te asigur că este mai confortabil ca să dormi.
Fac ce-mi zice și in următoarele secunde cad intr-un somn adânc.
~*~
Naiba știe cât am dormit dar știu că sunt trezită brusc.
Mă ridic buimacă și observ că suntem in fața unui impunător conac in stil vechi.
-Am ajuns?
-Da somnorici. Cât timp tu ai dormit, Ludmila ne-a dat indicațiile necesare.
-Okey.
Mă întorc spre Ludmila dar inainte să zic ceva...
-Veniți și voi. Aveți nevoie de máncare consistentă și de odihnă.Apoi puteți pleca.
-Iar tu?
-O să-i sun de la inchisoare și am să le zic că sunt aici și pot veni să mă ia deoarece nu vreau să mi se prelungească sentința dar slabe șanse.
Dar acum hai să cobor!
Ne dăm jos din vehicul și după ce Ludmila apasă degetul pe acea sonerie in fața noastră apare o femeie zâmbitoare.
-Ludmila ai ajuns! Dar cine sunt prietenii tăi?
-Cei care m-au adus Emy.
-Dar nu trebuia să te aducă un polițist?
-O să-ți povestesc totul Emy bine? Acum aș dori să o văd pe mama.
-Desigur. Este in camera ei.
-Mersi.
Se intoarce spre noi.
-Urmați-mă.
Urcăm scările din lemn la etaj unde ni se infățișează o cameră cu ușa deschisă.
Rămânem in prag după ce Ludmila se apropie de femeia in vârstă ce stătea liniștită in patul său cu ochii inchiși.
Era blondă dar acel blond a fost acaparat de firele albe specifice vârstei.
Se așează in micul fotoliu.
-Mamă...
Femeia nu răspunde.
Se uită speriată spre noi.
-Mamă?
Din nou nimica. De data asta se ridică in picioare și ii prinde mâinile ca apoi să i le zgâlțâie.
Se trezește speriată și se uită in jur iar privirea ei se oprește asupra Ludmilei.
-Ludmila... Ai venit.
-Da mamă. Ce ai vrut să-mi zici?
-Știu că m-ai ai puțin și scapi din inchisoare așa că aș dori să îți dau o sumă foarte mare de bani ca să ai șansă să pleci din țară.
De data aceasta, Ludmila se indepărtează și se uită suspicioasă.
-Care este șmecheria in asta?
-Nu vreau să te mai aproprii de sora ta. Fața de tine, ea este o femeie așezată. Are un soț iubitor, un băiat și are un job ca și cheneriță.
-Dar mamă...
-Niciun dar Ludmila. Dacă incalci ințelegerea pierzi banii și o să mă asigur că o să te indepărtez definitiv de sora ta.
Il strâng de braț pe Dylan.
Și eu care credeam că nu mai pot există niște părinți așa de josnici.
Ludmila se uită urât la mama ei ca apoi să-i spună cu venin in glas.
-Niciodată nu mai iubit. Accept.
-Super. Mâine dimineață o să semnezi contractul.
Nici măcar nu o deranjează vorbele ce i le-a adresat.
Iese supărată din cameră și pe hol iși bagă mâinile in păr și oftează zgomotos.
-Trebuia să-mi dau seama! Trebuia să știu! La dracu cu tot!
Se invârte de vreo două ori. Noi in acest timp am inchis ușa acelui dormitor și ne uitam spre Ludmila.
-Mă scuzați. Haideți să vă arăt camerele de oaspeți. Nu vă faceți griji, mâine scăpați de mine.
Ne uităm triști spre ea ca apoi să o urmăm. Holului este unul lung și destul de larg.
După ce ne ghidează ne lasă ca să ne tragem sufletul și ne-a promis că o să ne anunțe când e gata masa.
Imediat cum rămân cu Dylan mă trântesc in pat.
-Iți vine să crezi?
-Știu.Femeia aia nu are scrupule!
-Săraca. Nu o să mai poată să-și vadă sora. Sau poate..
-Poate ce?
-Am o idee.
-O nu!Iar ai o idee de a ta nebună. Dar tot mâine plecăm da?
-Da,da. Nu-ți face griji. Ajungem la timp acolo.
Se aproprie de mine și mă sărută apăsat.
-Ce ai zice să facem ceva ca să ne relaxăm?
-Mm...Sună apetisant.
Când am vrut să ne apropriem mai mult
unu de altul se aude un ciocănit la ușă.
-Masa e gata!Ve-o trageți după!
Incepem să râdem și să ne indreptăm spre ieșire.