Licitația

21.

Lucy Pov

După acel incident restul nopții a fost okey.
Este ora 4:20 a.m.Petrecerea cât am ințeles durează pánă la ora 7.
Prietenii mei s-au dus să danseze. Eu nu aveam niciun chef.
Mă gândesc că cel care făcuse farsele astea este Pain. Dar el nu cred că ar rămáne anonim.
Piedută în gándurile mele nici nu mi-am dat seama că o persoană se uita insistent la mine.
Mă duc spre ea nervoasă și o întreb :
-Pot să știu de ce te uiți la mine așa de insistent?
-Scuze, scuze dar trebuie să vorbim.
-Ascult.
-Nu aici.
După ce mergem în ultimul vagon care era imi spune :
-Aici cred că suntem în siguranță. Este doar pentru depozitare.
-Acum...
-A da,scuze. Mă numesc Sarah. Și el m-a trimis să te supraveghez.
-K? El te_a pus? Cine este?
-Nu știu. Chiar nu știu. Nu vorbește și nici nu putem să ii vedem chipul.
-Vedem? Sunteți mai mulți?
-Da.. Eu nu știu dacă restul știu cine este. Nu știm nici dacă este fată sau băiat.
-De ce imi spui toate astea?
-Sunt obligată să fac asta. Sunt captivă. Nu mi-am mai văzut familia de 2 ani. A inșcenat moartea mea ca familia mea să inceteze căutările.
-Nu poți să fugi?
-M-ar găsi. Nu am cale de scăpare. Am venit să te avertizez. Nu e de joacă.
-Uite cred că toate astea sunt doar o neințelegere. Eu nu am greșit nimănui cu nimica.
-Te cunoaște Lucy.
-De unde imi știi numele? Nici măcar nu ți l-am zis.
-Ne-a zis mai multe despre tine. Cum te cheamă,data nașterii, câți ani ai,mâncarea preferată..
-De unde știe atâtea?
-Nu știu. Nu ne-a zis. Știu doar că îți cunoaște întreaga viața.
-Cred că este prea mult pentru mine.
Vreau să plec dar mă prinde de braț.
-Ascultă, tu ești singura persoană care mă poate ajuta ca să scap.
-Uite, chiar aș vrea să te ajut dar nu știu cum.
Apoi când aproape ies din vagon o siluetă neagră apare in fața mea.
Scot un icnet de uimire ca apoi Sarah țipă.
Mă prinde de braț și imi pune ceva la gură.
În câteva secunde privirea mi se incețoșează și cad pe podea. Inainte să îmi inchid ochii de tot o văd pe Sarah speriată care se dădea cu  pași mici in spate.
Apoi totul negru.
~*~

Când mă trezesc observ că sunt intr-un coșciug.
Eram legată la mâine. Am inceput să țip după ajutor dar cred că nimeni nu mă auzea.
M-am zbătut până când am reușit să îmi dezleg mâinile.
Când mă întorc cu fața spre dreapta o văd pe Sarah.
Dar nu se mișca și nici nu respira.
Atunci mi-ai dat seama.
Era moartă.
Am țipat foarte tare. Imi era foarte frică.
Nu știam unde mă aflu dar in următoarea secundă coșciugul se mișcă.
Apoi aud roțile de la tren
O să mor.
O să mor.
Și picioarele imi erau legate.
Nu puteam să mă zbat chiar dacă știam că nu o să mă ajute cu nimica.
Am inceput să plâng.Mai avea puțin să cadă de tot această cutie din lemn dar la un moment dat am simțit că nu se mai mișca.
-Lucy rezistă!
Eram din nou pe sol. O rangă a pătruns prin capac ca apoi să fie indepărtat.
Hase a aruncat ranga din mână.
M-am ridicat in șezut ca apoi să o cuprind in brațe pe Tanya.
-Ne-ai speriat foarte tare.
Dylăn mi-a dezlegat picioarele.
Am ieșit numai decât ca apoi să o mai privesc o dată pe Sarah.
Era injunghiată in piept și tăiată la gât.
-Cine este?
- O să vă povestesc tot.
Atunci Dylan m-a prins intr-o imbrățișare strânsă apoi m-a capturat intr-un sărut. L-am lăsat numai decât să pătrundă in lăcașul meu. Limbile noastre purtau un război.Logic că el a câștigat.
-Tu mă faci să mă simt bine. Mă faci mai puternică.
Imi așez palma pe obrazul lui. Iși lasă greutatea capului pe mâna mea.
-Haideți să mergem și să ne intoarcem din ce a mai rămas din petrecere.
-De acord.
~*~

Dylan Pov

Ne-am intins in pat obosiți.
Chiar dacă ea a adormit repede eu nu am putut dormi.
Mai era la un pas și murea.Dacă eram lângă ea.. Puteam să o protejez.
Și nu pot sta liniștit deoarece un handicapat este in libertate.
Intr-un final adormit și eu .
~*~

Lucy Pov

Convorbirea mea cu Sarah.

Silueta neagră

Apoi negru.

Mă trezesc intr-un coșciug.

Sarah este moartă.

Privirea ei terifiată...speriată.

A murit din cauza mea! A mea!

Mă trezesc brusc din coșmar. Eram foarte transpirată și tremuram. Dylan nu mai era lângă mine.
E mai bine. Nu aș vrea să mă vadă in starea asta.
Dar atunci ușa se deschide și pe ea intră Dylan cu o tavă plină cu mâncare.
Când mă vede vine repede lângă pat. Lasă tava și se poziționează in fața mea.
'Ești bine?
-Da, da.. Am avut doar un coșmar.
-Despre?
-A murit din cauza mea...
-Hei.. Nu e adevărat.Nu ești tu de vină.
-A fost pusă să fie pe urmele mele. De mult timp. A fost obligată!
-Asta nu inseamnă că...
-Ba da. Era mai bine dacă nu existam.
-Nu zice asta!
Apoi mă ia in brațe.
Telefonul mi-a bázâit. L-am luat in mână și am văzut că am primit un mesaj.
<Ce ai face dacă ți-aș zice că prietena ta Tania trăiește și este in mâinile mele?
Dar până ajungi la ea mai ai de străbătut multe obstacole.Asta dacă.. O să ajungi vreodată.
#K>
Ii dau telefonul lui Dylan ca să citească și el mesajul.
Tania trăiește?