Iubind indirect P I

C.3.Nu mersi

Cu muzica pe fundal ma pregatesc sa plec la birou, dupa un dus, ma imbrac cu o pereche de pantaloni  usor evazati cu talie inalta visinii, o camasa alba, bagata in pantaloni, cu manecile suflecate si in picioare pantofii mei preferati culoare nud, ii port mai mereu avand in vedere ca sunt comozi, parul in coc simplu lejer, ii pregatesc mancarea lui Joy si plec.

Este ziua mea norocoasa, parchez la umbra, astazi va fii o zi foarte calduroasa. Intru in cladire, imi ridic ochelarii de soare pe cap, ma strecor in lift si ma rog sa nu fiu ultima care intra in sala de conferinte, este trecut de 9.

Cand intru, mai erau cativa colgei, ne salutam si ma asez langa Mia fara sa observ ca pe masa, in acel loc, era o cafea.

-Era timpul, voiam sa te sun! dupa care îmi zambeste si imi arata mana pe care are un nou accesoriu, un inel superb ii imbraca mana...acesta avand o piatra suficient de impunatoare pentru a-si face inteles scopul. Ochii mi se maresc si un zambet imi apare pe chip, nu-mi vine sa cred....in sfarsit a facut pasul...

-Daca as stii ca un inel ma ajuta sa te fac sa zambesti asa, ti l-as darui in fiecare zi...se aude o voce cunoscuta...era tipul din cimitir...ochii lui i-as fi recunosc oricand...imi zambeste apoi se apleaca atat de mult incat ii simt respiratia calda pe gatul meu, impact care pentru o secunda ma face sa ma simt intimidata si imi sopteste ca m-am asezat pe locul lui.

Incerc sa ma abțin, sa nu las sa se observe acel mic impact, ma ridic încercând sa fiu politicoasă si privindu-l in ochi, vai cat de frumosi sunt!!, ii spun aproape in șoaptă si rece.

-Nici nu cred ca ai stii sa oferi unul avand in vedere ca esti un hot de zambete...le vrei doar ca sa iti demonstrezi ca esti bun...nu pentru ca ti-ar pasa...apoi plec si ma asez pe partea opusa, incercand sa par relaxata ca si cum nu m-a afectat faptul ca a fost un tupeist, needucat sa ridice o fata de pe scaun, putea sa-si ia cafeaua si atat, doar nu se astepta si la scuze.

Sedinta incepe, multe idei nu prea am retinut, bărbatul acesta ma tot fixa cu ochii lui si simteam cum imi pierd răbdarea, vizualizam ca ma duc si ii torn cafeaua aia in ochi si sa-i arunc vro 2 :" asta patesti daca nu-ti stii locul". Fiecare a incercat sa-si exprime ideile si propunerile pe care le au, asa am aflat ca il cheama Mark si este un nou asociat in acest proiect el cunoscând partea tehnica a acestei nave, mai exact ne spune limitele si posibilitatile in care noi ne putem dezvolta partea de design.

Sendinta se incheie intr-un final, la sfarsit fiecare participant detine un dosar complet asupra a ceea ce s-a discutat cat si planurile navei, fiecare cm este acolo.

-Mergem sa mancam ceva la Pip?! imi zise Mia topaind de fericire, am multe sa-ti zic si se pare ca si tu, ma priveste si-mi da un cot in mana.

-Eu?! dar hai ca vin sa te ascult vreau fiecare detaliu pana la acel da, restul ce s-a mai intamplat le poti pastra pentru tine, ne indreptam spre iesire.

Ajunse in parcare, ma duc sa-mi las dosarul in masina, localul era aproape nu era cazul sa ne deplasam cu masina.

- Iti ofer eu un  zbor daca te grabesti, il aud pe Mark cum ne baga inseama.

Ma intorc privindu-l cum se pregatea sa intre in masina, usa deschisa si cu mana pe ea, acea masina de la semafor, intentionat ma tachineaza mi-a recunoscut masina, stia ca eu am fost, imi venea sa arunc cu dosarul il el, baiatul asta are tupeu.

- Nu iti permiti un asemenea deliciu, mai bine ia-ti tu zborul, ii spun pe un ton dulce si facandu-i cu ochiul, ma intorc  si plec alaturi de Mia spre local.

- Ce a fost asta?! mie mi s-a parut chiar dragut, cred ca ii placi...tonul era ca unui copil care incearca sa te vrajeasca sa obtina ce vrea.

-Mai ok a fost cand l-am vazut prima oara, fara sa-mi dau seama ca acest detaliu am omis sa il spun, aceasta ma priveste cu interes.

-E mai mult de atat?! zi-mi tot.

-Nu e nimic mult, mi-a vorbit cand   am fost in cimitir, atunci nu a putut sa fie asa increzut pentru ca eram cu Aylin in brate, chiar imi lasase o impresie placuta, stiu ca Max avea prieteni alesi...nu a fost ceva important dar atunci felul cum mi-a vorbit si prezenta lui mi-a placut, chiar mi-as fi dorit sa-l cunosc, insa a inceput ploaia si nu am mai sta, atat.

- Aaaa ce dragut!? iubind fara sa stii ca iubesti, este o actrita buna cand vrea, incep sa rad, scotandu-ma din starea de tensiune in care eram.

- Cred ca starea de euforie inca nu s-a terminat, cand iti trece efectul inelului, sau este ceva definitiv?! ultima intrebare o adresez ingrijoratoare apoi incepem sa radem.

Intre timp Pip, un tip inalt slabut, plin de viata, amuzant ne aduce ceea ce comandasem, de cativa ani de cand ne-am mutat cu sediul, venim de cele mai multe ori la el si mancam sau bem o cafea, iar Pip mereu ne-a oferit printre cele mai bune locuri si meniuri, fara sa ne dam seama      ne-am atasat de el si invers, facand parte din staff cum ne zice el.

Mancam in timp ce Mia imi povesteste cum a primit inelul, uneori ma surpinde ca mai are timp sa si respire, chiar mai si mananca, Doamne cat poate sa vorbeasca o femeie fericita. O urmaresc cu atentie   cum imi explica fiecare detaliu ca si cum daca e sa ofer eu vreodata un inel sa stiu, in cele din urma pauza noastra s-a terminat, il salutam pe Pip, ii lasam banii si plecam spre birou.

Biroul meu este plin cu dosare, cel la care inca lucrez trebuie finalizat astazi, astfel ma pot concentra pe Freedom, asa se numeste nava de croaziera.

Concentrarea mea dispare cand aud bătând in usa si il vad pe Mark cum intra încet încercând sa se faca neobservat.

-Daca ai venit sa-mi spui ca ai cumparat bilete pentru 2 persoane la cel mai rapid zbor sa stii ca nu sunt interesata.

Privindu-ma in ochii acesta se apropie de birou.

-Ce te face sa crezi ca te-as invita si a doua oara?! imi spune si atunci am simtit ca nu mai am aer.

Cee?! nu-mi vinea sa cred, parca as fii preferat sa continue jocul asta dintre noi chiar daca m-ar enerva, acum mi-a trantit vorbele astea, respingându-ma, ma simteam rănită, de ce simt asta?! pai la ce ochii are, m-as putea obișnui sa ii am doar pt mine, revino-ti!!!, o sa si dea seama ca are un oarecare efect asupra ta si va profita.

-Ma simt ușurată sa stiu asta, sa stiu ca nu se va mai repeta, ii spun micsorand ochii care încercau sa-l intimideze, insa ma vedeam deja pierduta, visam, eram atenta la detaliile lui, parul lui negru, sprancele care ii contura frumos ochii.

- Voiam sa te intreb daca ai nevoie de ceva detalii cu privire la Freedom, eu maine seara plec.

Tonul lui era rece, indiferent, dar  ochii lui erau calzi, blanzi cu fiecare vorba pe care o spunea parea ca privirea lui il contrazicea, il priveam cu atentie încercând sa ofer profesionalism  in atitudine, dar mâinile mele era deja rosii la cat de mult strângeam manerele de la scaun.

-Nu am nevoie de nimic, ii adresez cu referire si la prezenta lui, nu doar la nava
-Nici nu m-a interesat atat de mult incat sa deschid dosarul, ii spun încercând sa-mi dai seama daca daca intelege ca deja vorbele nu mai sunt pentru proiect, chiar ma contraziceam pentru ca imi doream foarte mult sa lucrez la acest proiect, aveam idee cum decurge planificarea pentru partea de proiectare si realizare a unei nave, mereu eram fascinată de cum imi vorbea Max despre măiestria cu care se lucreaza, atat de imensa si totusi un singur milimetru gresit si era suficient cat sa blocheze lucrarea pt cateva saptamani.

Isi incordeaza maxilarul, strângand usor din pumn, apoi il eliberează realizând ca  trebuie sa fie mai atent si încercând sa para relaxat se intoarce si pleaca fara sa mai zică ceva.

-Mark! ii spun inainte sa iasa pe usa, părăsind biroul la care lucram.