C.13.Este doar o pata

1.5K 100 0
                                    

-La reve...si nu apuc sa termin ca apelul se inchide. Pe bune ?a fost o pana de semnal?Ma intind in pat, nu aveam chef de nimic, eram dezamagita, de mine, de el.

Golul din stomac parca nu mai trecea, incep sa obosesc cu jocul acesta de du-te-vino. Acum imi zambeste, acum nu, adorm cu aceste ganduri triste, facandu-ma ghem.

......................

-Bine Mia, o sa fiu atenta si nu, nu voi modifica nimic, poate doar îmbunătățesc...hahaha...poti sa iti rezolvi treburile, oricum sunt datoare de aseară cu filmul. 2 zile cat a mai ramas din saptamana ma descurc, cat vei fi plecata o sa fiu bine, o linistesc pe Mia.

Ceva neasteptat a intervenit in familie si a fost nevoită sa plece.
Totul a decurs normal, am inceput sa lucrez la proiect fiind singura, m-am ocupat de camerele de odihna, incercand sa fac cat mai simple si confortabile.

Spatiul de relaxare poate chiar si un loc de joaca pentru copii...mmm cred ca iesi minunat, astfel timpul a trecut repede, iar saptama s-a terminat.

Ajunsa la club, incep antrenamentul, King nu este nici azi, ce-o fi cu el?! imi pun castile in urechi incercand sa evit gandurile mele cu Mark, dar pe cine pacalesc. Oare cand se intoarce?! ceva din mine voia sa-l vada.

Fara sa vreau observ un grup de 3 barbati care mai mult ma priveau decat sa se antreneze, imi dau volumul mai incet intr-un mod discret.

- E bine ca se antrezeana, mi-e asa imi place luptatoare, sa se zbata...o sa vada ea...hahaha...spune unul dintre ei.

- Eu cred ca te pune la pamant, eu zic sa-ti vezi de treaba ta si lasa fata....se aude vocea celui mai inalt dintre ei.

- Pana nu o fac a mea nu am ce sa las...pe un ton impunător zice primul.

-Atunci ma bag si eu...hahaha...in caz ca ai nevoie, mai sfios zice al treilea.

Ce porci, sa indrazneasca numai, ii calc in picioare dupa ce ii bate cineva, sunt 3, dar dupa cum vad mai mult vorbesc ceea ce e bine, cand vine King o sa amuteasca. Dupa s-au ridicat si au plecat, astfel linistindu-ma ma concentrez la antrenament.

Restul zilei am fost in parc cu Joy, chiar am descoperit o zona linistita si chiar aveam acces la un mic lac, unde a putut sa sara, sa se racoreasca.

.......................................................

-Buna dimineata dna Sema!? ce faceti?!

- Buna draga mea! minunat, dar unde asa grabita astazi ploua nu te uiti la meteo?!

-Hahaha, nu cred, uitati ce soare este.

-Pai la pranz, oricum sa ai grija sa nu te prinda ploaia.

Luandu-mi ramas bun, plec cu Joy in parc, in acelasi loc ca si ieri. Mi-am luat o carte de citit si m-am relaxat. Nu mare mi-a fost mirarea cand a inceput sa ploua....cum? ploua?! asa deodata?! incredibil .

-Joy !!! hai baiete hai ! mi-am strâns lucrurile si nu-mi vinea sa cred ca ploua.

Pana la iesirea din parca eram uda si incaltari, dupa 20 se minute de alergat prin ploaie ajung acasa. Am intrat l-am sters pe Joy cu un prosop, asta dupa ce am reusit sa-l prind.

Nu inteleg de ce caini au chef de joaca uzi, alearga de nebuni prin casa, fara sa-mi dau seama ca încă nu ma schimbase de hainele ude de pe mine.

Dimineata m-am trezit nu prea bine, ma durea capul si parca trecuse trenul peste mine, trupul imi era atat de obosit si-l simteam greu, sper sa nu fie o raceala. Ma imbrac in pantaloni negri si o camasa alba, parul prins si plec, dar nu inainte sa ma asigur ca Joy are mancare.

Ajunsa la birou, ma apuc de lucru, nu puteam nici macar sa trag o linie, ma simteam rau, ridic telefonul si o sun pe Mia sa o anunt ca plec, nu ajunsese inca la birou.

-Hei ! Buna Asu ce faci?!

-Buna Mia bine uite la birou?! tu? ce e cu tine de nu ai ajuns?!

-Inca nu am plecat, ni s-a stricat masina si acum e in service si nu stim ce are. Astazi nu a mai pornit si am tot sperat ca o rezolvam, dar la cum stau lucrurile nu cred ca avem sanse astazi.

-Off, voi sunteti ok?

-Da, e bine ca nu ne-am prins pe drum, asa mai stam la ai mei pana rezolvam. La birou e treaba buna, avem ceva sedinte importante zilele astea?

-Nu, stai linistita, e ok nu avem nevoie de tine, poti ramane si acolo nu v-a observa nimeni ca lipsești, ii zic razand.

-Stiu, cu tine acolo.

Intre timp a venit Dave si a zis ca inca nu se uitase la masina si maine abia se va ocupa de ea, nu i-am mai spus ca o sunasem sa ii zic ca ma paste o raceala, închidem convorbirea insa starea mea nu se ameliorase deloc, chiar imi era mai rau, ma luase cu frisoane, ma simteam si obosita. Ma ridic si ies din birou sa imi iau un ceai.

-Offf aparatele astea nu au niciodata ce ai nevoie. Neavând ceai selectez o ciocolata calda, macar sa ma încălzesc.

Grabita sa ajung in birou ma intorc si ciocolata mea se varsă pe camasa lui Mark. Nu-mi venea sa cred, cand a aparut in spatele meu? acum eu ce beau? chiar daca mintea incerca sa il îndepărteze, inima mea era bucuroasa sa-l vad. Il priveam si nu stiam ce sa ii zic.

-Ai de gand sa zici ceva legat de ce s-a intamplat ?! imi spune privindu-si camasa apoi cana mea.

-Nu stiam ca erai atat de aproape de mine, deja imi pierdeam rabdarea, ma durea si capul nu avea chef se replicile lui.

-Te-am auzit cum vorbeai singura si am venit sa vad ce se intampla si cand te-am vazut la aparat am vrut sa te ajut.

-Serios cum? furisandu-te pe la spatele meu?! ti-ai cautat-o cu lumânarea, ii spun si dau sa plec nervoasă. Nu-mi venea sa cred, de data asta l-am repezit eu, ultima data nici nu m-a auzit cand i-am zis la revedere.

Ajung in birou si trântesc usa, starea de raceala avansa, simteam cum imi bubie capul, am cautat o pastilă in geanta bombanind, ca e plina de orice mai putin de ce ai nevoie. Nu am gasit nimic, ma arunc in scaun, ma uit la ceas, ma ridic si plec acasa.

Iubind indirect P IDove le storie prendono vita. Scoprilo ora