Iubind indirect P I

C.24.De ce nu te-am ales pe tine

-S-a intamplat ceva? ma intreaba Richard fara sa ma priveasca.

-Poftim?!

Oare pentru cat timp l-am privit, incerc sa zic ceva repede, altfel o sa zica ca il studiam mai mult decat decat de obicei.

-Ma gandeam, esti doctor si totusi ai timp sa iti iei si cateva ore libere....

-Da, trebuie Asu, sunt momente cand munca nu ocupa golul din tine, chiar daca lucrezi mai mult decat trebuie, ochii lui se intristara, privirea lui era in pamant, mi-am dat seama ca si el ca si mine  simte  singurătatea atat de apăsătoare, incat s-ar agăța de orice fir de speranta pentru o viata alaturi de o persoana iubita.

-Stiu ce zici, hai sa profităm de seara asta si sa lăsăm tot ce ne supără  deoparte, ii spun zambind.

Nu stiu ce mi-a venit sa vorbesc asa cu el insa, o parte din mine avea incredere in el si stiam ca este baiat bun.

Inima mea si-ar fi dorit ca Mark sa fie cel din fata mea, sa vorbesc cu el, sa stiu despre el, mereu cand se ivea ocazia sa vorbim, se intampla ceva.

Cu Richard nu am simtit asta, sa fie nevoie sa vorbim "impus" pentru a ne cunoaste, pentru a ne intelege, cu el totul venea de la sine.

-Vrei sa dansam?! ma intreaba privindu-ma in ochi, erau calmi, iubitori pot spune.

-Sigur, ii spun si-mi prinde mana si ma trage pana in mijlocul salii, imi pune mana usor pe spate, cuprinzandu-ma de mijloc intr-un mod tandru si cu cealalta imi tine mana usor ridicata.

Nu observasem ca muzica de pe fundal era facuta de o formatie, un tanar cu un saxofon ne incata urechile cu un bluz. Lumea ni se alătură zâmbitoare, noaptea asta va fi una frumoasa si liniștită.

-Acum suntem chit, ii spun zambind, nu mai ai cu ce sa ma santajezi, am folosit acelasi termen in mod intentionat sa ne amuz putin.

-Da, imi saruta mana, gest care m-a luat total prin surpindere... mulțumesc pentru prezenta si nu este nici un santaj, ma priveste adânc fara sa-si mute privirea, tin prea mult la tine pentru a recurge la lucruri de genul.

Cuvantul "tin" m-a facut sa ma pierd, nu ma asteptam, adica mi-am dat seama ca ma simpatizeaza dar sa aiba deja sentimente.

Nu mi-a spus pana acum, a preferat  sa lase totul de la sine fara sa forteze cu ceva prietenia dintre noi. Il privesc atent in ochi, chiar ma simteam bine, sa vad ca ma respecta si plec capul pe umarul lui, atunci privirea mea a inghetat.

Mark la brat cu Jasmin se amuzau copios impreuna cu cateva persoane, apoi Jasmin l-a pupat tandru si apasat pe obraz.

-Am vrut sa spun, tin la prietenia asta ce s-a creat intre noi,  spune cu glasul tremurand fiind usor rusinat de ceea ce a zis.

Nu-mi gaseam cuvintele, prezenta lor m-a facut sa ma desprind complet de starea de bine ce o simteam cu Richard.

-Asu, nu a vrut sa sune asa, cautandu-mi privirea. Hei esti ok?

-Richard mergem putin pana afara, am nevoie sa iau putin aer.

-Sigur, ne indepartam si mergem impreuna spre una din terase.

- Esti mai bine?! ma priveste ingrijorat, lacrimile neavand cum sa nu le observe, chiar daca nu-mi doream sa le las, eram pe punctul de a plânge.

-Nu prea ma simt bine, vrei sa plecam de aici te rog, ii spun cu vocea  tremurand.

-Imi pare rau, sigur plecam nu e nici o problema...

-Nu este din cauza ta, si fara sa vreau lacrimile au inceput sa curga. Eu ar trebui sa fiu cea care sa se scuze, ti-am stricat seara.