Suflete pereche

Prolog

Olivia era agitată. Nu știa de ce, totuși. Ashley și Justin erau prietenoși și deștepți, ca cei mai mulți dintre Ochii-de-șoim pe care îi întâlnise. Și fuseseră de acord s-o ajute fără să-i ceară ceva în schimb.

               Hm, poate că de asta. Oamenii, mai puțin Astropufii, mereu cer ceva în schimb; dacă nu, atunci se așteaptă să le oferi tu ceva. Deci ce voiau Ashley și Justin de la ea?

               S-a oprit în fața unei uși și a deschis-o, dezvăluind doi studenți: Ashely avea părul drept, lung și brunet, ochi albaștri care se potriveau cu uniforma cu ei și ochelari mici, pătrați. Justin, pe de altă parte, nu semăna cu prietena lui – avea părul scurt, blond și creț și ochii verzi. Singurul lucru după care s-ar fi văzut că era un Ochi-de-șoim era cravata lui; el era mai mult tipul obișnuit, informal și nu-și purta robele decât la ore.

               Olivia a intrat, dar nu s-a așezat, precum ceilalți doi. Justin s-a uitat la ea pentru o secundă, apoi s-a întors la cartea lui, în timp ce Ashley a pescuit o fiolă umplută cu un lichid roz din buzunar. A ținut-o în fața ochilor săi, ca și cum ar fi verificat-o.

               – E gata? a întrebat Olivia.

               – Te grăbești undeva? Sau ești doar nerăbdătoare să vezi cine e norocosul? a tachinat-o Ashley.
               Olivia nu a răspuns imediat.

               – Se simte ca traficul de droguri.

               Justin a surâs și și-a închis cartea:

               – Mulți spun asta prima dată.

               Poate ar fi timpul pentru niște explicații: Ashley și Justin erau bine-cunoscuți. Erau inteligenți, probabil la fel de deștepți ca Hermione Granger, și puteau prepara poțiuni mai bine decât jumătate din Viperini. Dacă voiai ceva – un eseu, o poțiune, o vrajă –, veneai la ei și sperai că nu aveau să ceară mult în schimb.

               Olivia, totuși, fusese prietena lor de când aveau nouă ani – toți locuiau pe aceeași stradă în Shere, un sat în apropiere de Londra locuit numai de vrăjitori – și aceea prima dată când le cerea vreodată ceva, deci i-au dat poțiunea pe gratis. În plus, se distraseră făcând-o.

               – Și ce faci chiar acum nu prea e specific casei tale, a spus Ashley studiind conținutul fiolei.

               – Doar... Doar dați-mi poțiunea.

               – Bine, a răspuns Justin și i-a luat flaconul din mână prietenei sale. Vrei s-o testezi mai întâi?

               Olivia a încuviințat și a luat fiola; când a deschis-o, o aromă slabă de trandafiri și ciocolată a umplut aerul. Fata a inspirat adânc – așa mirosea Amortentia pentru ea.

               – Ați pus Amortentia în ea? a întrebat ea.

               – Puțină, pentru partea cu iubirea, a răspuns Justin. Dar poțiunea în sine miroase a trandafiri și ciocolată.

               – Lucruri de Valentine's Day, a intervenit Ashley.

               – Valentine's Day?

               – O sărbătoare Încuiată despre iubire, a explicat Justin. Sau o scuză să mănânci grămezi de ciocolată și să dai flori fetelor drăguțe.

               Ashley era pe cale să răspundă, dar parfumul era acum sufocant și o ceață roz ieșea din fiolă. Olivia a încercat să pună dopul, dar fumul părea să fie solid; după o altă încercare, flaconul s-a spart în mâna ei, pătând-o cu lichid roz și lipicios și zgâriind-o în palmă.

               – Scârbos, a spus ea uitându-se la hainele ei. Ashley și Justin nu au răspuns; probabil se întrebau unde greșiseră poțiunea. Olivia s-a uitat la ei. De ce s-a întâmplat asta?

               Ashley s-a întors spre Justin:

               – Ți-am spus eu că aconitul reacționează violent cu poțiunea de iubire!

               – N-am pus chiar atât de mult, a răspuns băiatul. Am crezut că o să fie bine.

               – Păi, în mod clar asta nu s-a întâmplat, a intervenit Olivia. Acum uniforma mea miroase a Valentine's Day.

               Ashley s-a întors spre ea.

               – Scuze pentru asta. Putem încerca să facem altă poțiune pentru suflete pereche. Sau poate o vrajă...

               Justin s-a încruntat când s-a uitat la mâinile Oliviei.

               – Nu cred că va fi nevoie.