Suflete pereche

Capitolul 8

(Sau avem nevoie de ajutor de la mai multe persoane decât aș fi preferat)

– Dă-mi drumul, Malfoy! exclamă Harry trăgându-se, de asemenea, înapoi.

– Tu să-mi dai drumul mie!

Încheieturile noastre sunt lipite. Benzile acelea de lumină aurie sunt lipite și ne țin aproape unul de altul, cu toate că numai legătura asta ne mai ține în echilibru; dacă ar dispărea brusc, și eu, și Potter am cădea pe podea și probabil ne-am lua la bătaie.

Dar ar fi mai bine decât asta. Mâinile ni se ating, oricum ne-am pune și oricât am trage.
Mă întreb dacă Hermione, Ashley și Justin au mers la culcare; am avea nevoie de ajutor de la geniile din școală. Și știu că am zis că și eu sunt printre elevii de top, dar specialitatea mea e magia, nu problemele de genul ăsta, cu suflete pereche și legături de lumină.

Oh, Merlin. Dacă... Nici nu vreau să mă gândesc! Trebuie că brățările noastre sunt defecte sau ceva de genul ăsta. Sau au reacționat cumva pentru că erau ambele aurii... Da, asta numai pune sare pe rană. Atunci de ce nu s-ar lipi mâna mea de a lui Hermione?

– Trebuie s-o găsim pe Hermione, spune Harry.

– Trebuie să-i găsim pe Ashley și Justin, îl contrazic eu. Ei au cercetat problema asta în amănunt, ai uitat?

– Atunci îi luăm pe toți trei! Prietenii tăi Viperini pot ajuta, Malfoy?

Aș sări pe el la bătaie acum, dar mă tem să nu mi se lipească și cealaltă mână de a lui.

– Mergem la parter, în vest, sugerez eu. Acolo patrulează Ashley și Pansy. Apoi o luăm pe Hermione din temnițe, pe Justin de unde o fi și rezolvăm asta!

Harry încuviințează, apoi ne apropiem, astfel încât să putem sta în picioare pe cont propriu. După aceea, ne grăbim spre Marea Sală, unde avem noroc s-o găsim pe Ashley pe banca din fața bibliotecii, citind la lumina baghetei. Când ne vedem alergând spre ea se ridică și lasă cartea deoparte; noi ne oprim în fața ei, răsuflând din greu, cu mâinile strălucindu-ne lipite.

– Pot să vă ajut cu ceva? întreabă ea uitându-se la noi cu un zâmbet amuzat.

Eu mă îndrept, trăgându-l și pe Harry după mine.

– Sper că întrebarea ta a fost retorică, replic eu neamuzat.

Ashley surâde și încuviințează, apoi ne sugerează s-o aducem pe Hermione și să ne întâlnim în fața Turnului Ochilor-de-șoim. Așa că pornim iar într-o fugă nebună pe scări și coridoare spre temnițe și, ajungând acolo, le vedem pe Hermione și Hannah discutând în fața clasei de Poțiuni.
Când ne văd, se opresc amândouă și Hannah se încruntă confuză, iar Hermione abia își stăpânește râsul.

– Să întreb de ce vă țineți de mână, băieți? spune ea, apropiindu-se de noi și studiind legătura. Draco, ți-ai dat seama în sfârșit dacă ești bisexual sau nu?

Roșesc, dar nu spun nimic și privesc în altă parte; asta era problema mea, de fapt. Știți, cu orientarea; sigur am mai menționat faptul că nu sunt sigur de mine însumi în momentul ăsta. Și situația asta nu mă ajută în niciun fel, orice ar sugera Hermione.

– Nu ajuți, Hermione, mormăie Harry și, întorcându-mă spre el, îl văd cu obrajii roșii de asemenea. Nu așa, cel puțin.

– Păi ce altceva aș putea să fac? Nu știu cum ați reușit să faceți asta.