Iubirea nu e de mine. Sau e? (FINALIZATĂ)

Marturisiri

Kate POV:
   Cele trei zile rămase de liceu au trecut foarte repede și iată-ma pregătindu-ma pentru a ma duce la Christian acasă pentru a-l medita la istorie. Impreuna am stabilit locul și ora.
   Stiu strada pe care se afla casa lui, rămâne de ghicit care casa.
   Fiind gata, părăsesc locuința închizând usa in urma mea.
   In 15 minute pe jos ajung in fata unei case care seamănă cu cea descrisă de el. E mai mică decât ma asteptam.
   Ciocan la usa având putine emoții. Exista posibilitatea ca parintii lui sa fie acasă.
   Usa mi se deschide și pe ea apare un Christian cu parul ciufulit. E drăguț! Kate, nu e timpul!
C-Intra, ma bucur ca ai ajuns!
K-Mulțumesc!
C-Da-mi voie sa îți mulțumesc încă o data pentru ajutorul tau!
K-Te rog încetează cu mulțumirile, nu ți-am cumpărat o masina, calmează-te!
   De ce simte nevoia sa îmi mulțumească atat?Brandon îmi mulțumește când face ce vrea deși nu sunt de acord cu el.
C-Haide in camera mea, sper sa nu fiu greu de cap!
   Și in timp ce urcam scările îmi arunca un zambet larg. Se vede ca este fratele Erikăi. Amândoi sunt atat de deschiși și luminosi.
   El intra înaintea mea in camera și eu îl urmez fiind umpic rușinată. Este prima camera a unui baiat in care pășesc. E ordonata. Ma asteptam la un dezastru total.
C-Începem?
   Fiind prea concentrata pe studiatul camerei nici nu am observat ca el deja s-a pus in pat, in fata lui fiind o carte. Chiar dorește sa înțeleagă aceasta materie. Îmi plac persoanele ambițioase!
   Studiatul a durat doar 2 ore. A priceput mai repede decât ma asteptam. Chiar e isteț!
C-Mulțumesc Kate, acum informațiile pe care le aveam in cap capătă sens.
K-Ți se datorează totul! Îți merge mintea și ai făcut lucrurile ușoare.
C-Mai ramai? Putem sa ne cunoaștem mai bine!
   Sa ne cunoaștem mai bine? De ce ar vrea asta? Inima mea începe sa bată mai tare ca și cum este alergată de cineva.
K-Mi-am împlinit obiectivul. Nu vreau sa deranjez!
C-Nu ai pe cine sa deranjezi! Poți sa mai stai dacă doresti!
K-Nu cred ca parintii tai și-ar dori asta.
C-Nu erau genul de oameni drastici. Iubeau vizitele și orice cunoștiință era binevenită!
K-Erau? Și-au schimbat comportamentul ?
C-Oh nu, au murit acum 3 ani intr-un accident de masina.
   Raman stana de piatra, și deși nu voiam, ma așez ușor pe marginea patului fiind prea uimita de cuvintele băiatului din fata mea. Erika este prietena mea și se pare ca nu stiu nimic despre ea. Nu am știut ca nu are parinti.
K-Îmi pare atat de rău! Nu trebuia sa aduc vorba de ei! Iarta-ma, sunt o proasta!
   Vreau sa fug pe usa fiindu-mi rusine sa mai dau ochii cu el dar Christian ma apuca rapid de mana și ma forțează sa ma uit in ochii lui. Corpurile noastre cât și privirile noastre sunt atat de apropiate!
   In momentul asta ceva ma străbate in tot corpul. As putea sta așa o viata întreaga, de acest lucru sunt sigura.
C-Nu trebuie sa fugi! Au trecut 3 ani. Am acceptat ideea ca nu vor mai fi lângă noi. Eu și Erika stam cu matusa noastră. Este tot ce mai avem pe lumea asta. Si deși nu avem un palat și nu înotăm in bani, suntem foarte fericiti și nu ne-am schimba viata pentru nimic in lume. Și in momentul asta ma bucur ca te afli in casa mea.
   Îl privesc. Intens. Ochii nostrii se străbat unul pe celălalt parca vrând sa descopere totul.
   Și poate nu își da seama dar mana lui încă o tine pe a mea. Și nu o pot îndepărta. Simt ceva ce cred ca se numește placere. Deși picioarele îmi tremura, mana lui cuprinzând-o pe a mea nu îmi provoacă moral niciun deranj.
   Christian și Erika Slayer sunt niște oameni diferiți, minunați, frumoși. Acum, in acest moment, nu vreau sa mai fug.
   Privesc chipul frumos din fata mea și nu spun nimic. Dar stiu ca as rămâne. As rămâne cu el, in aceasta poziție, in acest loc, pentru mult timp probabil.
   Ce îmi faci Christian Slayer?