Iubirea nu e de mine. Sau e? (FINALIZATĂ)

Vestea cea cumplita

Kate POV:
   După lunga perioada de ignorare dintre mine și mama, azi aceasta m-a informat ca avem ceva important de vorbit. Dacă după 8 luni vrea sa pornească o cearta cu un subiect trecut, o sa vorbeasca singura din păcate.
   In sfarsit apare din bucatarie pentru a începe minunata discutie. Dar tata o urmează și se asaza impreuna pe canapea. Deci va fi și el de fata? De ce presimt ca lucrurile vor sta mai rău decât ma astept?
M-Îmi pare rău pentru vestea pe care ți-o vom da dar nu exista alta cale.
   Din tonul ei reiese ca nu îi pare prea rău de vestea ce mi-o va da. Curiozitatea mea creste cu orice secunda care trece.
T-Așa e Kate, vrem sa ne intelegi și sa ne susții!
   Sa îi inteleg? Sa îi susțin? Ce au făcut parintii mei?
K-Nu o mai lungiți și fiți direcți!
M-Peste o saptamana trebuie sa ne mutam in Anglia. Îmi pare rău!
   Timpul s-a oprit. Inima s-a oprit. Nu mai respir.  
   Cuvântul "mutam" mi se plimba prin cap. In niciun caz! Nu pot sa îmi facă asta!
K-Voi cred ca glumiți! Va rog spuneți-mi ca este o gluma!
T-Nu este o gluma, Kate! Munca îmi muta domiciliul. Trebuie sa muncesc la firma din Anglia. Ne vom muta acolo!
   Imposibil..mi-e imposibil sa cred asta..cum se poate intampla așa ceva? De ce acum? De ce când mi-am gasit fericirea? Când m-am redescoperit!
K-Și îmi dați vestea așa ușor? Serios?
T-Crezi ca ne e ușor? Noi nu avem nimic de pierdut dar stim ca tu ai. Dar ai 17 ani, trebuie sa îți asculti parintii!
K-Trebuie? Nu sunt cățelușul vostru!
M-Încetează cu dramatismele, Kate! Tatăl tau nu are de ales și nu are cum sa facă naveta la o distanta de peste 10000 de km.
K-Sa își schimbe serviciul! Nu e corect ce faceți!
M-Mi se pare corect sa vrem sa fim o familie!
K-Acum îți pasa dacă suntem o familie sau nu, mama?
M-Mereu mi-a pasat! Chiar dacă tu nu ai vazut asta niciodata!
   Nu pot sta sa ma cert cu ea. Sunt atat de socata de aceasta veste. Nu era nici in cea mai mică presupunere a mea. Totul..s-a dus!
T-Te rog nu fi trista! Ma faci sa ma simt vinovat! As fi evitat aceasta mutare dacă as fi putut.
K-Stai liniștit tata, nu este vina ta! Ai o munca respectabila care îți aduce o avere, nu ai cum sa renunți la ea.
T-Încerci sa îmi spui ceva ?
K-Nu! Încerc sa îți spun ca îmi voi pregăti bagajele și nu voi comenta.
   Amândoi ma privesc umpic uimiti. Nu are rost sa ma opun sau sa ma cert. Nu se va schimba nimic. Și oricum sunt fără rasuflare. Nu pot sta acum sa adun și mai multă durere. Deja simt ca o sa cad jos dând drumul la lacrimi.
M-Sunt mandra de tine! Ai dat dovada de maturitate.
K-Tu sa nu vorbești! Sigur ești foarte fericita! Ai obținut ce ai vrut.
M-Nu inteleg de ce îmi vorbești așa! Nu am nicio vina in aceasta mutare!
K-Nu? Adică nu ești fericita ca nu o sa mai am vreo legatura cu fratii Slayer? Fii serioasă, mamă, sigur explodezi de fericire!
M-Niciodata nu as fi fericita dacă stiu ca tu suferi.
K-Da, sigur! Ma duc sa încep pregătirea bagajului, e o amărâtă de saptamana in joc.
T-Kate, stai umpic! Mulțumesc! Mulțumesc pentru înțelegere!
K-Nu îmi multumi! Dacă as putea as rămâne singura aici. In momentul de fata am rămas fără tot. De azi inima mea va bătea in culori sumbre. De azi voi reveni la vechea Kate fără viata și o tocilara inutila. Exact cum îți place, mama!
T-Crezi ca noi vrem sa te luam de lângă Erika? De lângă Christian? Kate, te inseli!
M-Nu ai rămas fără nimic! Ne ai pe noi!
K-Va am pe voi? Cu voi ma sting..cu voi nu voi fi niciodata eu! Ei m-au adus pe o cale frumoasa. Au devenit parte din mine. Acum...acum nu vad rostul de a trai.
T-Nu vorbi așa, domnișoara! Ne pasa de tine, ești copilul nostru!
K-Dacă va pasa nu exista aceasta mutare.
   Și urc scările ignorând strigătele lor. Nu mai am putere de a continua aceasta discutie.
   A fost totul roz, a fost frumos, am fost fericita, m-am simțit împlinita. Apăruse soare pe strada mea și ..acum este iar noapte. Un lucru stiu clar, fara prietena mea cea mai buna și Christian nu o sa mai revin niciodata la Kate pasarea Phoenix.
   Ma las ușor in jos sprijinita de usa și îmi strâng puternic genunchii la piept.
   Ma pornesc pe un plans silentios dar care inimii mele îi provoacă o durere sfâșietoare.
   Viata nu este corecta. Nu a fost niciodata. Nu cu mine. Poate așa merit sa fiu. Poate asta îmi este viata predestinata.
   Ce bagaj? Tot ce vreau acum este sa alung aceasta durere și sa ma descarc.