O singură privire(Jikook)

Capitolul 1

#perspectiva lui Jungkook#
Ma trezesc din cauza alarmei, mi-am verificat telefonul dar cand m-am ridicat din pat am observat ca erau foarte multe cutii, si toate lucrurile mele erau împachetate. Nu stiam ce s-a intamplat sau ce urma sa se intample, ceea ce stiam era ca nu-mi va plăcea. M-am schimbat cat am putut de repede si am mers in bucatarie. Acolo am vazut-o pe mama care impacheta alte lucruri.
- mama, ce se petrece?
- A, Jungkook nu te-am vazut. Ce sa se intample, nu se intmpla nimic.
- A da, nu e nimic. Mama!! De ce toate lucrurile din casa asta sunt impachetate si de ce te uiti asa la mine de parca vrei sa-mi spui ceva dar ți-e teama?!
- Jungkook, noi trebuie sa ne mutam.
- A serios nu obsrevasem asta, dar de ce trebuie sa plecam de aici?
- Jungkook, nu ai înțeles....Tu nu o sa vii cu noi.
- poftim!! Adica pe mine o sa ma lăsați  aici si pe fratele meu il luați cu voi ?
- Jungkook el e mult mai mic decât tine.
- mama, e cu un an mai mic.
- Jungkook, trebuie să înțelegi ca nu putem sa mai stam aici, tatal tau a fost promovat si trebuie sa plecam in America.
- Si pe mine ma lasa-ti aici? De ce eu nu pot sa vin cu voi?
- pur si simplu nu putem si gata. Nu mai pune atatea intrebari.
- dar daca eu nu vin cu voi de ce toate lucrurile mele sunt împachetate?
- a da, tu nu o sa ramai aici, casa am vandut-o si tu o sa mergi in Seul, si o sa stai cu vărul tau, Namjoon.
- Adica, voi pur si simplu ați vandut tot, o sa plecati, si de parca nu era de ajuns trebuie si sa-mi parasesc toti prieteni, pentru ca voi vreti sa plec in Seul. Deci concluzia este ca nu va mai pasa de mine....
- Nu...Jungkook nu ai înțeles
- Sti, e trist faptul ca am stiut ca nu m-ati iubit nicodata, dar am sperat ca asta o sa se schimbe.....
- Jungkook....
- nu, sti ceva? Nu-mi mai pasa....o sa plec singur si da, o sa merg la Namjoon, nu de parca ti-ar mai pasa....
Am urcat in camera mea ca sa-mi iau bagajele, in momentul ăla incercam sa fiu puternic, dar ma durea atat de tare. Parintii mei nu mi-au spus niciodata ca ma iubesc, si nici nu mi-o aratau vreodata. Nu am stiut niciodata cum se simte iubirea si ma gandeam ca ei imi arata ca ma iubesc si ca eu pur si simplu nu înțelegeam, dar mi-am dat seama ca nu am fost iubit niciodata.
Dupa am coborat, dar cand am vrut sa ies i-am vazut pe parintii mei si pe fratele meu stand in fața ușii.
- Jungkook...intelege nu am vrut sa sune asa.
- Mama am inteles perefect ce ai spus, acum lasa-ma sa plec.
- Jungkook, nu poti sa ne intorci asa spatele.
- POFTIM!! EU VA INTORC SPATELE, NU VOI SUNTEȚI CEI CARE AȚI HOTARAT SA MA LASA-TI AICI?
- Jungkook, noi suntem familia ta.
- Sa nu mai spui asta niciodata. Din momentul asta eu nu mai am o familie, voi nu mai sunteti familia mea, sunteti niste necunoscuti pentru mine!!
Dupa, am iesit pe usa fara sa mai ascult ce mai aveau de spus. Pur si simplu nu-mi mai pasa de ei, nu vreau sa-i mai vad vreodata. Din clipa aia am stiut ca trebuie sa am grija pe cine iubesc, dar in momentul în care voi iubi pe cineva cu adevarat o sa stiu ca aceea e persoana potrivita, atunci cand o voi privi pentru prima data in ochii.

#perspectiva lui Jimin#

Ma trezisem, înainte ca alrma sa sune pentru ca aveam sentimentul ca urmeaza sa se întâmple ceva, dar cu toate ca ma trezisem mai devreme tot am reusit sa intarzii la prima ora si cred ca si la a doua. La un moment dat imi aud telefonul sunand, stiam exact cine e.
- Da, Tae...
- hei, unde esti?
- In pat, tu?
- A ce bine, am crezut ca deja esti la liceu.
- nu, de ce?
- pentru ca nici eu nu am ajuns, sunt inca in pat si ma gandeam ca o sa fiu singurul care o sa intarzie.
- a, dar sti ca o sa avem probleme iar, nu?
- De parca ar fi prima oara.
- ai si tu dreptate, dar daca tot o sa fim pedepsiți, chiulim si de la a doua oră?
- logic!
- bun, atunci ne vedem la scoala.
- ok, bye
______________________________________
#perspectiva autorului#

Mai tarziu, Namjoon il astepta pe Jungkook care parea ca nu mai vine, asta facandu-l sa se panicheze.
- ce face, baiatul asta? deja ma ingrijorez.
- Joonie, sunt sigur ca e bine, poate ca trenul lui a intarziat.
- Da, dar.....
Ambii au fost intrerupti de sonerie.
- vezi, el trebuie sa fie.
Namjoon, a mers sa deschida usa dar cand a vazut ca Jungkook avea lacrmi in ochi s-a apropiat de el, strangand-ul in brate.
- Jungkook, ce s-a întâmplat? Haide, intra si dupa putem vorbi.
După ce Jungkook i-a explicat totul lui Namjoon, acesta rămăsese fără cuvinte nu a crezut vreodata ca o sa se întâmple asta, ca părinții lui Jungkook ar putea sa faca asta.
- Hyung, nu stiu de ce mi-au facut asta, dar am crezut ca țin la mine.
- Jungkook, totul o sa fie bine eu sunt lângă tine....
- Și eu !! Spune Jin, care ieșise din bucătărie.
- Stai, tu cine esti?
- Joonie, cum ai putut să nu mă prezinți?
- Joonie?
- Jungkook, el E Jin....soțul meu.
- Stai un pic adică tu esti.....Si....
- gay?.....Da, căsătorit?....Da
- Ok, nu ma asteptam la asta....
- hei, s-a întâmplat ceva? Daca nu esti de acord cu asta poti sa ne spui.
- Nu, ba chiar îmi era teama sa va spun ca si eu sunt.
- ce?! Si tu esti căsătorit?! Spune Jin nedumerit. Jungkook si Namjoon nu s-au putut abtine sa nu rada de reacția lui.
- Nu, ma refeream ca și eu sunt atras de băieți.
- Oh...Ce bine, m-am calmat.
- Multumesc băieți, chiar ma simt mai bine acum.
- Jungkook, o sa fim mereu lângă tine, si sunt sigur ca o sa te simti bine cât de curând.
- încep să o fac deja.
______________________________________
Între timp, Jimin si Taehyung erau deja în școală, dar cand s-au apropiat de ușa clasei lor, au auzit-o pe profesoara de istorie, Sojin . Cand au intrat în clasa, toți începuseră să se holbeaze la ei.
- Oh...uite ce avem noi aici. Frumușeii școli, au decis să ne onoreze cu prezența. Pot sa stiu si eu de ce ați întârziat?
- păi.....noi.....adică....
- Nici sa nu va gânditi sa-mi spuneti o scuza pe care ați inventat-o pe moment.
- Da, dar noi...
- Voi nimic, mergeți în bancă, pentru că am un anunț important de făcut.
- Ok nu ma asteptam sa scăpăm asa.
- Ai spus ceva, Jimin?
- A...Nu...
- Așa, am spus că am un anunț de facut. De mâine o sa aveti un coleg nou trebuie doar sa știți că e văr cu Hoseok, restul o sa aflati de la el maine.
- a perfect, nu pot sa cred.
- Ce e?
- Nu-mi vine să cred că băiatul ăsta,e ruda cu Hoseok.
- Așa si ce e cu asta?
- Tae, nu vreau sa se întâmple, ceea s-a întâmplat cu Hoseok, nu aș mai suporta.
- Jimin, imi pare rau pentru ce s-a întâmplat  atunci, dar poate băiatul ăsta nu e la fel, nu ai de unde sa sti.
- poate ai dreptate, dar asta nu însemna că nu mi-e teama.
- Inteleg....

#perspectiva lui Jimin#

După ore, a trebuit să rămân pentru că aparent, nu am scăpat de pedeapsă.
- Nu inteleg de ce trebuie sa car eu toate cărțile astea, am crezut ca nu o sa fiu pedepsit, dar se pare ca m-am înșelat si de ce sa fiu eu singurul pedepsit, pur si simplu nu e corect. În timp ce mergeam, m-am lovit de cineva, asta facandu-ma sa cad jos, toate cărțile împrăștiindu-se.

-#perspectiva lui Jungkook#
Cand am ajuns in fața liceului, nu-mi venea să cred că eu o sa învăț aici, era total diferit de liceul meu din Busan. Orele deja se terminasera, si asta ma făcea să mă simt bine pentru ca nu voiam să fiu privit de toată lumea. Aparent, Namjoon mi-a spus că trebuie să vin să vorbesc cu directorul, despre tot felul de chestii care mi se par plictisitoare. Dar pentru ca sunt neatent ca intotdeauna, am reusit sa lovesc pe cineva in timp ce mergeam , asta facandu-l sa cada.
- Hei, imi pare rau...Ai pățit ceva? Nu puteam sa-l privesc pentru ca acesta continua sa se uite in jos, fără sa-mi raspunda. Doar ca  atunci cand si-a ridicat privirea am simtit cum inima mea începuse să bată de o mie de ori mai tare.

______________________________________
Hei, asta e noua mea carte, sper sa va placa si sa-i dați o șansă. Mâine o sa mai postez un capitol, si promit ca povestea o sa devina interesanta. 🤗🤗🥰🥰🥰🥰💜💜💜💜
P.s scuze pt greșeli.