O Alpha

Capitolul 9

- Haide , Dawson ! ma rog eu exasperata.

- Nu. zice el.

- Nu o sa mor daca o sa primesc niste lovituri ! strig eu.

- Am spus nu.

Dawson se ridica de pe canapea si iese din living. Il urmez , vazand cum intra in bucatarie. De jumatate de ora il rog pe Dawson sa ma invete sa lupt si sa ma antrenez cu dansul. Stiti care a fost raspunsul lui ? Asta: "O sa te apar eu daca trebuie". Voiam sa arunc cu un scaun in el. Nu poate sa stea cu mine non-stop ca sa ma apere !

- Daca sunt singura prin padure si ma ataca cineva , hmm ? Ce o sa fac atunci ? intreb eu , asezandu-ma pe un scaun.

- O sa ma chemi pe mine. In plus , prin padure sunt garzi. spune Alpha-ul.

- Pana te-as chema pe tine as ramane fara cap. pufnesc eu.

Dawson ma ignora si ia din frigider un suc. Imi dau ochii peste cap.

- Stii ceva ? O sa rog pe altcineva sa ma antreneze.

Ies din bucatarie enervata , auzindu-l pe Dawson cum ofteaza. Merg pe hol pana ajung in living , vazandu-l pe Axel tolanit pe canapea. Zambesc draceste si merg pana la el , privindu-l insistent.

- Hei , Axel ! spun eu.

- Hei. mormaie el , mancand niste pufuleti.

Baiatul asta se opreste vreodata din mancat ?

- Pot sa te rog ceva ? intreb eu.

- Sigur.

- Vrei sa ma inveti sa lupt ?

- Scuze , nu. zice el , muscandu-si obrazul.

Il privesc atenta , vazand cum imi evita privirea. Imi strang pumnii , aproape incepand sa marai.

- Dawson ti-a spus sa zici asta. spun eu incruntata.

- B-Ba nu ! se balbaie Axel.

Ies din living , trantind usa intentionat. De ce toti ma cred atat de slaba !? Daca nu stiu sa lupt nu inseamna ca nu pot invata sa fac asta ! Nu pot fi o Luna care nici macar nu stie sa se apere !

- Ayame. aud glasul lui Dawson pe hol.

- Lasa-ma. zic eu , simtind ca mai am putin si o sa incep sa plang.

Deschid usa vilei si ies afara , incepand sa fug spre padure. Nu aud pe nimeni in spatele meu. Asta e bine. Chiar as avea nevoie de putin timp singura. Niciodata nu m-am putut calma cand cineva ma privea.

Merg prin padure spre leaganul de langa rau , lacrimile incetosandu-mi privirea. Inspir adanc si mi le sterg cu podul palmei , continuand sa merg. Cand vad busteanul doborat , imi dau seama ca sunt aproape. Oftez. Poate ca nu am reactionat corect cand am fugit asa , insa e si vina lui Dawson. Nu trebuie sa ma creada incapabila de a primi niste lovituri doar pentru ca arat slaba. Am mai fost lovita si batuta de multe ori. In vechea haita atacau des rogue si eu aveam un loc in care sa ma ascund , dar atacatorii m-au gasit. Am sfarsit cu un brat rupt si multe vanatai pe corp. Am avut noroc ca tata m-a auzit , altfel nu stiu ce putea sa se intample cu mine.

Ma asez pe leagan , stand in liniste. Ar fi fost perfect sa am o carte cu mine ca sa pot citi. Ma las pe spate , privind cerul senin. Observ un fluture albastru zburand deasupra mea. Intind mana spre el , fluturele asezandu-se pe degetul meu. Zambesc , amintindu-mi cum stateam eu si Dawson imbratisati aici. Era o atmosfera atat de placuta. Incep sa cred ca Dawson avea dreptate. El nu voia sa ma antreneze pentru ca nu voia ca eu sa fiu ranita. El e un Alpha , e mult mai puternic decat mine. Ar trebui sa imi cer iertare pentru comportamentul meu copilaresc.

Ma ridic in picioare. Fluturele zboara spre niste flori din jurul leaganului. Privesc in jurul meu , vazand flori pe langa banci si printre copaci. Florile astea au fost mereu aici ? Da , cred ca da. Probabil nu le-am observat eu.

Incep sa fug spre casa , trecand in viteza pe langa copaci. Aproape ca ma lovesc de un gardian , insa il ocolesc rapid. In scurt timp ajung in fata vilei. Intru inauntru gafaind. Simt mirosul lui Dawson venind din bucatarie , asa ca merg acolo. Alpha-ul se intoarce confuz spre mine cand aude usa deschizandu-se. Fug spre dansul si ii sar in brate , facandu-l sa cada jos. Il strang puternic in brate , punandu-mi capul in scobitura gatului sau. Dawson era mult prea surprins ca sa poata spune ceva.

- Imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa reactionez asa. spun eu sincera.

Dawson ma imbratiseaza brusc , ridicandu-se in sezut. El ma saruta pe par si pe frunte , apoi isi pune mainile pe obrajii mei si isi lipeste buzele de ale mele. Simteam cum imi tremura mainile si picioarele , chiar daca eram asezata.

- Eu ar trebui sa imi cer iertare. sopteste Dawson , privindu-ma dragastos.

El imi da dupa ureche o suvita de par. Tot ce vedeam in ochii lui era iubire. Pura iubire. Zambesc rusinata. Brusc , simt un miros mirific , si nu e mirosul lui Dawson. Imi intorc privirea spre masa , vazand acolo o pizza.

- Pizza ! strig eu , ridicandu-ma in picioare.

Dawson incepe sa rada. Eu iau cutia in care este pizza , iesind din bucatarie. Tresar cand nu mai simt pamantul sub picioare. Dawson m-a luat in brate , incepand sa urce scarile ce duceau spre camera noastra.

* * *

- Inca doua ture ! striga Dawson , sprijinindu-se de un copac.

- Am inteles. mormai eu.

Am reusit sa il conving pe Dawson sa ma antreneze. El a spus ca , pentru inceput , sa alerg cinci ture in jurul haitei. Am alergat trei si deja simt cum imi cedeaza picioarele. Cred ca daca m-as aseza acum pe iarba , as adormi instant la cat de obosita sunt. Dar oricum sunt fericita. La inceput va fi mai greu , insa peste cateva luni ma voi obisnui si antrenamentele vor face parte din rutina mea zilnica.

E deja tarziu si afara incepe sa se faca intuneric. E greu sa vad unde calc si nu vreau sa cad. Ma impiedic de o radacina , insa reusesc cumva sa nu cad. Imi dau ochii peste cap , vrand sa continui sa alerg. Aud brusc niste voci venind din afara teritoriului. Curiozitatea ma macina , asa ca ma furisez printre copaci. Ma las pe pamant dupa un tufis. Observ chiar langa teritoriu un grup de rogue si un varcolac ce le spunea ceva. Imi maresc ochii socata cand recunosc varcolacul. E acelasi barbat din cosmarul meu , barbatul care ma ataca.

- Ziceti ca nenorocitul si-a gasit Luna ? Mai vedem noi cat timp va fi fericit. spune barbatul ranjind.