O Alpha

Capitolul 24

Imi musc buza frustrata si ma intorc pe calcaie , mergand in directia opusa. Imi trec mainile prin par , tot felul de ganduri zburandu-mi prin minte. Merg dintr-un colt al camerei in altul , incercand sa ma calmez. Stiam eu ! Stiam ca nu poate fi totul bine si frumos. Era imposibil sa imi gasesc parintii si sa aflu pur si simplu ca sunt vrajitoare , apoi sa imi continui viata frumoasa cu Dawson. Fosta mea haita e una ucigasa si Michael vrea sa atace haita. Chiar trebuia sa apara si semnul asta nenorocit ? Imi inchid ochii si oftez , stand in mijlocul camerei si privind podeaua ingandurata. Dawson ma priveste ingrijorat de pe pat , insa incerc sa il ignor.

- Priveste partea buna a lucrurilor. Mama ta a spus ca persoanele cu semn negru sunt foarte puternice. spune el , ridicandu-se in picioare.

- Nu vreau sa le fie tuturor frica de mine atunci cand semnul meu va fi complet. Si nici nu vreau sa devin un monstru. mormai eu suparata.

- Nu mai vorbi prostii si calmeaza-te. N-ai sa devii un monstru. zice Dawson din spatele meu , punandu-si mainile pe talia mea.

- Am magie neagra ! Nu o sa fiu nu stiu ce ingeras. spun eu incruntata.

- Nici acum nu esti "nu stiu ce ingeras".

Clipes surprinsa si il privesc pe Dawson. Alpha-ul ranjeste si ma saruta scurt pe buze.

- Glumeam , pitico. Nu te enerva. Esti perfecta. spune el , lipindu-si buzele de fruntea mea.

- Nu sunt pitica ! strig eu indignata.

Asta doar i-a marit ranjetul. Pufnesc enervata si ma departez de Dawson , el vrand sa ma aduca mai aproape de el.

- Stalp arogant. mormai eu si ies din camera.

Il aud pe Dawson razand. Imi dau ochii peste cap si continui sa cobor scarile , indreptandu-ma spre bucatarie. Deschid usa si il vad acolo pe Axel ce sta asezat la masa si are picioarele intinse pe alt scaun. Mi se pare ca baiatul asta ar dormi in frigider daca ar putea. Ma intreb cum nu se ingrasa cand mananca atat de mult.

- Vrei si tu ? ma intreaba el , intinzandu-mi pachetul cu chipsuri.

- Nu , mersi. zic eu , strambandu-ma.

Merg pana la frigider si il deschid , cautand ceva gustos. Analizez ganditoare alimentele , sfarsind in a-mi lua cateva ingrediente pentru un sandwitch. Dupa ce termin de aranjat feliile de rosii , imi iau mica gustare si ies din bucatarie. Ma tarasc pana in living si pun farfuria pe canapea , cautand telecomanda televizorului. Privirea mi se indreapta spre geam. Ma apropii incet si il deschid , privind afara. Abia acum observ ca ploua torential. Eram mult prea adancita in ganduri despre semnul meu ca sa aud stropii de ploaie. E aproape noapte si norii acopera cerul , asa ca nu se vede mare lucru. Imi inchid ochii si inspir aerul racoros al serii , ascultand atenta cum stropii de apa lovesc pamantul si copacii. Printre fosnetul frunzelor se aud pasii rapizi ai garzilor ce patruleaza haita. Oftez si ma asez inapoi pe canapea , lasand geamul deschis , si incep sa imi mananc sandwitch-ul.

Peste cateva minute in care am tot ascultat ploaia , am terminat gustarea. Dupa ce am inchis fereastra , am iesit din living si ma indreptam spre bucatarie ca sa imi spal farfuria. In acel moment , m-am speriat de moarte cand toate luminile din casa s-au stins. Imi maresc ochii , peste tot fiind intuneric. Cred ca e o pana de curent. Intind o mana in fata ca sa fiu sigura ca nu ma lovesc de ceva si incerc sa ajung in bucatarie. Axel e acolo si el are telefonul. Ar fi fost o idee buna sa imi iau si eu telefonul. Eh , o sa ma descurc cu ce am , adica nimic. Inghet cand aud pasi undeva in fata mea. Inghit in sec si imi misc mana in stanga si dreapta , asigurandu-ma ca nimeni nu e atat de aproape de mine.

Aud in continuare pasi ce continua sa se apropie de mine. Ma dau in spate speriata. Apoi , exact ca in filmele horror , cand acea persoana ajunge langa un geam , afara fulgera puternic , holul luminandu-se pentru cateva secunde. O silueta inalta se zareste la doar cativa metri departare de mine. Incep sa tip ingrozita , scapand farfuria din mana. Silueta se apropie rapid de mine. Tip din nou cand ii simt mana pe umarul meu.

- Ayame , eu sunt ! Nu mai tipa ! striga persoana , eu dandu-mi seama ca e Dawson.

Expir usurata si ma apropii de el , imbratisandu-l strans. Ii inspir mirosul , incercand sa ma calmez. Inima imi batea nebuneste din cauza fricii , iar degetele mainilor imi tremurau. Dawson ma mangaie incet pe spate , lipindu-ma de pieptul lui.

- Sa nu ma mai sperii asa niciodata. zic eu , lasandu-mi capul sa cada pe umarul lui.

Dawson ma ridica in bratele sale si incepe sa mearga spre bucatarie. Ma agat de el , strangandu-i tricoul in pumni. Alpha-ul deschide usa cu piciorul , apoi ma aseaza pe un scaun. Privesc in jurul meu , vazandu-l pe Axel ce aprindea mai multe lumanari imprastiate pe masa. Dawson merge pana la un dulap si incepe sa caute ceva inauntru. El se intoarce spre noi peste cateva secunde , tinand o lanterna in mana.

- Telefonul tau unde e ? intreb eu confuza.

- Undeva aruncat prin birou. zice Dawson , dand din umeri. Stai aici cu Axel. Plec sa vad care e problema cu lumina.

Il urmaresc cu privirea pe Dawson pana dispare dupa un colt. Axel incerca sa aprinda o lumanare , dar de fiecare data nu reusea. Pufnesc si ii iau chibritul din mana , in cele din urma aprinzand acea lumanare. Axel se aseaza pe un scaun in fata mea si isi ia telefonul din buzunar , punandu-si castile in urechi. Privesc plictisita tavanul , asteptand sa vina Dawson. Imi ridic o spranceana cand focul unei lumanari din fata mea tremura incet. Ma apropii de lumanare si o privesc atenta. Imi misc incet degetul deasupra micii flacari , ea miscandu-se. Zambesc , simtind din nou cum semnul mi se mareste. Iau lumanarea intre degete , ridicand-o de pe masa. Insa atunci simt brusc fiori prin mana dreapta. Flacara se face treptat neagra. Tresar speriata , iar in fata ochilor imi apare o imagine cu o persoana. Nu ii vedeam prea bine corpul , insa ceea ce mi-a atras atentia erau ochii persoanei. Doamne , niste ochi gri atat de minunati.