O Alpha

Capitolul 16

- Nu am idee cine e , insa mi se pare atat de cunoscut. mormai eu , privind pe geamul masinii.

- Poti sa nu mai vorbesti despre idiotul ala ? maraie Dawson , strangand volanul masinii cu putere.

Il privesc si oftez. E inca foarte enervat ca Beta-ul ala m-a privit in felul in care o facea. Nu s-a linistit chiar daca i-am spus ca nu il cunosc. Daca Dawson reactioneaza asa doar pentru ca cineva s-a uitat la mine , nici nu vreau sa imi inchipui ce ar face daca cineva chiar ar incerca sa imi faca ceva. Imi musc obrazul ingrozita de gandul asta.

- Era marcat si se holba la tine , prostul ! tipa Dawson brusc , speriindu-ma.

Oftez si ii iau un brat de pe volan , strangandu-l de mana. Am ajuns deja in padure , asa ca poate sa conduca si cu o singura mana. Ii mangai incet palma , privindu-l scurt. E la fel de enervat.

- Haide , nu s-a intamplat nimic. Nu mai fi suparat. il rog eu.

- Nu sunt suparat. mormaie el.

Imi dau ochii peste cap , dar nu ii mai spun nimic. Ascult muzica in timp ce ma joc cu degetele lui Dawson. Nu pare sa il deranjeze , asa ca nu ma opresc. Alpha-ul isi ia mana atunci cand parcheaza masina in fata vilei. Iesim afara , eu vrand sa iau sacosa plina cu mancare , insa Dawson ma opreste si o ia el. Zambesc si ii strang cealalta mana , mergand spre casa. Intram inauntru , plecand in bucatarie. Dawson ofteaza si pune sacosa pe masa , apoi ma trage spre el. Alpha-ul ma ridica in sus , facandu-ma sa ii inconjor talia cu picioarele mele. Il privesc susprinsa , simtind cum obrajii imi ard.

- Esti a mea. maraie Dawson , apoi ma saruta brusc.

Imi pun mainile pe umerii lui , raspunzandu-i la sarut. Daca il refuzam , sigur se enerva la culme , asa ca mai bine fac ce vrea el , chiar daca Dawson e cel ce trebuie sa imi implineasca dorintele. Cum ar fi ca eu sa fiu geloasa si Dawson sa stea agatat de mine asa cum eu sunt acum ? Pufnesc amuzata , facandu-l pe Dawson sa se departeze putin de mine.

- Ce e atat de amuzant ? intreaba el , avand o sclipire ciudata in ochi.

- Nimic. zic eu razand.

- Chiar ? Sau ai uitat ca iti pot umbla prin minte ? intreaba Dawson ranjind.

Ii arunc o privire plictisita , ranjetul sau marindu-se. Vreau sa ma dau jos , insa stransoarea lui se mareste. Realizez ca nu am nici o sansa de scapare , asa ca imi pun mainile in jurul lui si capul pe umarul sau. Dawson incepe sa aranjeze alimentele in frigider cu o mana , cealalta fiind in jurul meu. Nu inteleg cum face asta cand eu stau agatata de el , insa nu o sa intreb. Oricum nu o sa ma lase sa plec.

- Dawson. spune Axel ce tocmai a intrat in bucatarie.

Il privesc , uimindu-ma la cat de serios arata in momentul asta. De cand l-am intalnit , Axel nu a fost serios niciodata. Dawson ma lasa jos , inca tinandu-si bratul in jurul meu , si se intoarce spre Axel.

- Am aflat ceva. zice Beta-ul.

Axel iese din bucatarie. Ma departez de Dawson , lasandu-l sa plece dupa Axel. El se incrunta si ma ia de mana , mergand cu mine spre biroul lui. Sincer , nu credeam ca o sa ma ia si pe mine. Ma rog , sunt Luna haitei. Cred ca e normal sa asist la chestii de genul.

Axel intra in biroul lui Dawson , noi urmandu-l. Beta-ul deschide laptopul , intorcandu-l spre noi. Pe ecranul laptopului e aratata o harta cu anumite zone marcate cu rosu.

- Am aflat ca Michael , barbatul care a pus la cale atacul lui Ayame , e conducatorul unui grup urias de rogue. Acestea sunt locurile in care ei se ascund. spune Axel , aratand spre zonele marcate de pe harta. Si nu e doar asta.

Axel se apleaca spre laptop si ne arata niste imagini cu niste atacuri in care il pot observa clar pe Michael.

- Sunt imagini surprinse de o camera de vedere dintr-o haita care a fost atacata de Michael. zice Axel.

Privesc atenta imaginile , analizand varcolacii. Simt cum culoarea din obraji imi dispare cand Michael nu e singurul varcolac pe care il recunosc. Genunchii incep sa imi tremure cand il vad pe fostul meu Alpha si Beta atacand alti varcolaci alaturi de sotiile lor. Observ o multime de varcolaci din fosta mea haita. Lacrimi apar in ochii mei cand imi zaresc parintii ucigand varcolaci inocenti. Adevarul dur ma loveste din senin. Fosta mea haita e plina de varcolaci ucigasi , dorinici de lupta si sange. Am fost mintita in tot timpul. Varcolacii nu ma acceptau pentru ca eu nu omoram pe nimeni ! Privind acele imagini , imi dau seama ca eu am fost singura care nu se antrena in haita si ca eu sunt singura care nu stie sa se lupte.

- Ayame , ti-e rau ? intreaba Dawson panicat , vazand cat de palida sunt.

- Parintii mei sunt acolo. spun eu cu glasul tremurat , incercand sa nu plang.

Dawson si Axel se privesc scurt. Inghit in sec si ma departez de ei , iesind rapid din birou. Intru in camera lui Dawson care e cea mai aproape si ma prabusesc pe podea , langa pat. Las lacrimile sa cada pe obrajii mei. Il simt pe Dawson asezandu-se langa mine si punandu-si incet bratele in jurul meu. Il las sa ma imbratiseze pentru ca el e singurul care nu a ascuns lucruri de mine si , sincer , in momentul asta , am incredere doar in el.

Peste cateva minute , leganata in bratele lui Dawson , m-am linistit. Ma bucur ca Dawson nu a spus ca "va fi bine" sau chestii de genul. Pur si simplu a tacut si m-a imbratisat. Inspir adanc si ma departez de Alpha.

- Vreau sa vorbesc cu mama. Ma lasi putin singura ? intreb eu incet.

- Da. aproba Dawson.

Sufletul meu pereche ma saruta lung pe frunte , apoi se ridica si iese din camera , inchizand usa. Oftez si imi iau telefonul de pe noptiera , apeland-o pe mama. Din fericire , ea raspunde.

- Da , Ayame ? intreaba ea dur.

- Credeai ca nu o sa aflu ca am trait intr-o haita ucigasa ? intreb eu ironica , asteptand niste explicatii din partea ei.

- Viata nu e mereu roz. Trebuie sa omori ca sa nu fii omorat. zice mama incet.

- De ce nu mi-ati spus nimic !? rabufnesc eu , enervandu-ma.

- Nu trebuie sa stii tot. maraie mama.

- Am fost mintita toata viata mea si asta e explicatia ta !? tip eu furioasa.

- Nu mai exagera , Ayame !

- Nu exagerez ! marai eu.

- Nici macar nu esti copilul nostru , esti adoptata ! striga mama , toata furia mea disparand.