𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 4

—De ce ai făcut-o?! Strigă Kevin, era în urma mea, și începea să mă calce pe nervi atitudinea lui de copil plângăcios.

—Pentru că așa am vrut. Am spus sec continuându-mi drumul.

—Faci mișto de mine nu-i așa? Până acum mă urai, iar acum brusc mă săruți, ce dracu Satir!

—Nu am spus că nu te urăsc. Am spus ignorându-i replica, deja începea să mă plictisească.

—Satir! Vorbește cu mine!

—Mai avem zece minute până ajungem, doar taci dracului din gură și nu îmi strica dispoziția! Am spus încruntându-mă.

—Mi se rupe de dispoziția ta! Spuse mărind pasul.

L-am ignorat, nu aveam chef de el, nici de explicații proaste, voiam doar să ajung acasă și să dorm, pentru că eram al dracului de obosit, iar Kevin era și mai obositor.

—Satir, de ce m-ai sărutat?! Strigă prinzându-mă de încheietură.

L-am prins de cravată izbindu-l de unul dintre copacii de pe margine, acesta icni. Se încruntă împingându-mă.

—Cretinule! Spuse trecând pe lângă mine.

—Nu am terminat cu tine! Am spus prinzându-l de încheietură, l-am trântit din nou lipindu-l de acel copac, acesta făcu ochii mari când mă apropiasem de el, nu suportam când mă scotea din sărite, iar acum tocmai făcuse asta. Mi-am apropiat buzele de ale sale, îi auzeam bătăile inimii din ce în ce mai accentuate, se uită la buzele mele iar nuanța obrajilor să-i devenise ușor roșiatică, am început să rânjesc privindu-l, nu mă apropiasem niciodată de el în felul acesta, însă îmi dădea o senzație de superioritate, și adoram asta. Când mă apropiasem atât de mult încât aproape îmi lipisem buzele de ale sale, respirația lui deveni din ce în ce mai sacadată.
M-am îndepărtat, trecând pe lângă el, acesta rămăsese lipit de copac uitându-se la mine, asta pățea dacă mă călca pe nervi, deși probabil dacă nu îl sărutam în noaptea asta, acum eram aruncat la zece metri, dar se pare că îi găsisem o slăbiciune marelui juvelin, fusese primul său sărut, iar asta mă încânta, de aici încolo îl voi chinui într-un mod mult mai satisfăcător pentru mine, un rânjet îmi apăru pe chip.

   În ultimele minute înainte să ajungem, Kevin nu mai scoase o vorbă, acum eram oarecum mai calm, voiam doar să mă culc dracului odată.
  Ajuns în castel am oftat trântindu-mă pe canapeaua din sufragerie, m-am lăsat pe spate aprinzându-mi o țigară, Kevin trecu pe lângă mine val-vârtej, grăbindu-se să urce scările ce duceau către dormitoarele noastre.

—Ce s-a întâmplat? Mă întrebă tata uitându-se spre Kevin.

—Probabil nu a fost o idee bună să-l iau cu mine, nu a fost pe placul său. Am spus ridicând din umeri.

—Satir, e fratele tău, nu fii dur cu el.

—Nu mai e un copil tată, oricum sunt obosit. Am spus ridicându-mă de pe canapea și îndreptându-mă spre scări.

—Ați venit cam repede, de obicei stăteai până a doua zi.

—Da, păi... Kevin s-a plictisit. Am spus urcând scările, îmi ură un "noapte bună" și dispăru, chiar nu aveam chef de explicații, eram obosit, dar voiam să-l mai chinui puțin pe Kevin, așa ca înainte de somn.

   Ușa camerei sale era între-deschisă, costumul său era pe undeva pe jos, împreună cu cravata și toată vestimentația, iar el stătea în pat pe burtă, nu dormea, singura lumină venea de la veioza slab luminată, nu mă observă când mă strecurasem în camera sa, probabil se gândea la ceva prea intens, m-am apropiat de patul său în așa fel încât să nu mă audă, avea capul întors în direcția opusă, spatele său gol era perfect arcuit în lumina veiozei. M-am apropiat de el șoptindu-i:

—Ce faci plângăciosule?

—Satir! Strigă uitându-se spre mine, tresări.

—Ai fugit ca o pisică speriată, ce nu-ți convine? L-am întrebat așezându-mă pe marginea patului.

—Lasă-mă în pace Satir! Spuse întorcându-și din nou capul în partea opusă.

—Și dacă nu vreau?

—Ieși afară! Mârâi, însă tot nu se întoarse spre mine.

—Obligă-mă!

—Las-o baltă, spuse trăgându-și pătura până la jumătatea spatelui.

—Cum vrei. Am spus ridicându-mă, acesta răsuflă ușurat, dar intenția mea nu era să plec. Mi-am dat sacoul jos, urmat de cămașă și curea, Kevin se întoarse spre mine neînțelegând ce aveam de gând să fac. M-am întors spre el rânjind, acesta dădu dezaprobator din cap.

—Ce vrei Satir?

—Să dorm cu scumpul meu frățior, nu am voie? L-am întrebat băgându-mă sup pătură, acesta își mări din nou ochii când mă apropiasem de el.

—Pleacă! Spuse întorcându-se cu spatele la mine.

—Nu vreau. Am spus sec prinzându-l de talie și lipindu-l de mine, acesta icni făcând contact cu pielea mea fierbinte, pe când a sa era rece.

—S-satir ce dracului faci, s-suntem frați! Spuse punându-și mâinile peste brațele mele încercând să le îndepărteze, dar eșuă, îi era somn, deci era prea slăbit pentru a-și folosi puterile. L-am lipit mai tare de mine reușind să scot un geamăt de la el, i-am lins ușor spatele iar una din mâinile mele se juca pe abdomenul său încordat.

—Spune-mi Kevin, îți place asta? L-am întrebat în șoaptă pe un ton suav ignorând-i complet replica.

—Încetează Satir, de ce îmi faci asta?

—Îți place K-e-v-i-n? L-am întrebat din nou spunându-i numele pe litere, acesta scoase din nou un geamăt când mâna mea se apropie de betelia boxerilor săi.

—D-da!

—Mai tare Kevin, spune-o pentru mine, altfel nu te las în pace!

—Îmi place! Spuse strângându-mi brațul.

  L-am eliberat ridicându-mă din patul său, mi-am luat hainele de pe jos părăsind dormitorul, lăsându-l transpirat și respirând sacadat, probabil aveam acest efect asupra lui pentru că eram prima persoană care îi făcuse toate astea, nu voiam să merg mai departe, voiam doar să îl chinui puțin, și se pare că reușisem, iar ăsta e doar începutul, un rânjet mi se formă pe chip, Kevin Kevin, nu mai ești chiar atât de mare și tare nu-i așa?