Capitolul 9

592 73 24
                                    

   Mi-am deschis ușor ochii lăsându-mi mâna pe suprafața moale a patului unde ar fi trebuit să se afle Kevin, însă locul era gol

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

   Mi-am deschis ușor ochii lăsându-mi mâna pe suprafața moale a patului unde ar fi trebuit să se afle Kevin, însă locul era gol.
   M-am ridicat în capul oaselor uitându-mă prin jur, nimeni, m-am ridicat din pat oftând, mi-am tras pe mine tricoul și pantalonii de ieri strâmbând din nas, unde era tâmpitul ăsta oare? Mă durea puțin gâtul adormind într-o poziție incomodă, ținându-l în brațe pe Kevin, nu am mai ținut cont de mine, iar asta nu îmi stătea în fire.
  Am ieșit din dormitor coborând pe scări, nu știam unde e, dar mă mira faptul că după seara trecută ieșise atât de ușor din brațele mele, nu mă așteptam la asta.

   Am ajuns în sufragerie văzându-l pe Kevin stând relaxat picior peste picior cu o țigară între buze, cu o țigară de-a mea, între buze. M-am încruntat privindu-l, nu părea a fi Kevin, Kevin nu fuma, și nici nu avea acest aer. M-am apropiat de el lăsându-mă la nivelul său.

—De când dracu fumezi? L-am întrebat luându-i țigara dintre buze trăgând din ea.

—De când am chef, spuse sec aprinzându-și încă una, se ridică de pe scaun trecând pe lângă mine.

Oh nu, el nu făcea cu mine pe durul, cu oricine dar nu cu mine. M-am apropiat de el întorcându-l cu fața spre mine, se încruntă privindu-mă, își trase mâna spunând:

—Ce vrei Satir?

—Ce dracului e cu tine Kevin?

—Nu știu despre ce vorbești! Spuse dându-și ochii peste cap.

—Nu am dormit azi noapte într-o poziție aiurea degeaba, măcar un "mulțumesc" aș fi meritat.

—Mulțumesc? Întrebă uitându-se prin jur, eu să îți mulțumesc ție, pentru ce mai exact, pentru...

Dar se abținu, se abținu cu greu uitându-se în ochii mei, nu voia să o spună, nu voia să recunoască, bineînțeles că nu, fusese un moment de slăbiciune prin care nu și-ar fi dorit să treacă, dar eu nu aveam ce să-i fac, nu era problema mea. Am dat dezabrobator din cap trecând pe lângă el, era un tâmpit ca de obicei, dar dacă făcea pe durul cu mine nu rezolva absolut nimic.
Melhior intră în bucătărie sub acea formă de copil enervant, Kevin nu schiță nimic, nici măcar un zâmbet.

—Neața! Spuse Melhior zâmbind larg.

Copil prost...

—Cum spui tu. Spuse Kevin sec așezându-se pe scaun.

—Kevin mi-e foame! Se plânse Melhior.

—Fă-ți. Spuse Kevin sec lăsându-se pe scaun. Melhior se blocă uitându-se la mine, nu înțelegea ce se întâmplă, și nici eu sincer.

—Dar sunt un copil Kevin, nu știu! Spuse Melhior pe un ton lung.

—Oh, ești un copil! Spuse Kevin ridicând tonul, ești doar un copil nu-i așa? Atunci ce ar fi să îl pui pe Satir să îți pregătească ceva, cred că ar fi foarte încântat, continuă calmându-se.

—Bună idee! Spuse Melhior părând fericit.

Kevin pufni dându-și ochii peste cap ridicându-se, se îndreptă spre ieșire, și ieși trântind ușa în urma sa. Nu știam ce a fost asta, sau ce avea în cap mai exact, dar știam că nu e de bine. Melhior se uită la mine ridicându-și o sprânceană în sus, își schimbă forma îndreptându-se spre mine.

—Satir, ce e cu el?

—Habar nu am, am spus oftând sprijinindu-mă pe blatul din marmură.

—Unde ai fost noaptea trecută? Întrebă încrucișându-și brațele la piept.

—Kevin a fost bolnav, am stat cu el, oricum nu e problema ta.

—Trebuia să stai cu mine nu cu el!

—Nu întrece limita Melhior, se pare că doar Sasha e singura dintre noi care te mai are la inimă, iar ea nu e aici, așa că ai grijă ce faci. Am mârâit printre dinți trecând pe lângă el.

—Fie, am încercat să fiu drăguț cu tine, dar nu te mai suport! Se răsti la mine îndreptându-se spre ieșire.

Ce avea de gând să facă idiotul ăsta din nou? Oh nu, probabil chiar voia să îi arate totul lui Kevin, și cum e un cretin îi va adăuga și alte lucruri care nu s-au întâmplat niciodată.
Am dat dezaprobator din cap încercât să-l prin din urmă, dar cred că era prea târziu, Melhior îl prinse de mână pe Kevin iar Kevin se întoarse instant neînțelegând ce se întâmplă, în mai puțin de o secundă ochii lui Kevin se făcură de un alb imaculat. Perfect, doar asta m-ai lipsea.

Kevin își trase mâna revenindu-și, probabil nu apucase să vadă prea mult. Kevin se uită urât la mine iar apoi la Melhior, își încleștă maxilarul, voia să vină spre mine dar o lăsă baltă, făcu cale întoarsă întorcându-se cu spatele la noi, și totuși se răzgândi. Se apropie de mine, acum fiind în dreptul meu, încă avea maxilarul încleștat iar furia i se citea pe chip, și în acei ochi negri cu tente violet.

—Ești un cretin! Spuse uitându-se la mine, iar mai apoi palma sa se lovi de obrazul meu stâng, rămăsesem blocat uitându-mă la el ca un idiot, nu își folosi puterile deloc, deși ar fi putut, el doar îmi dăduse o palmă, iar asta era foarte ciudat având în vedere că în general se lupta cu mine fără a mă atinge.

—Kevin, ce ai văzut? L-am întrebat rămânând neclintit.

—Destule, dar ști ceva, mă așteptam de la tine. Spuse întorcându-se spre Melhior.

Se apropie de el coborându-se la nivelul său, se uită la el rânjind iar mai apoi începând să râdă, nu înțelegeam ce era atât de amuzant.

—Ești un copil tare prost. Spuse mușcându-și buza.

—Mă scuzi? Melhior își ridică o sprânceană părând confuz, la fel ca mine de altfel.

—O știe și el, o știu și eu, și cred că o ști destul de bine și tu, iar dacă nu ști asta, ieși dracului din lumea aia a ta! Spuse Kevin râzând forțat.

—Ce vrei să spui? Întrebă Melhior încrucișându-și brațele la piept.

—Nu te iubește, și nici nu te va iubi vreodată, okay ți-a tras-o, și? Treci peste, Satir și-a tras-o cu mai bine de jumătate din Skar, și nu a simțit absolut nimic pentru niciunul, ce te face să crezi că tu ai fi mai special? Îmi cunosc fratele mai bine ca tine Melhior, dacă i te oferi din prima, te va arunca din prima și nu se va uita în spate. Spuse ca mai apoi să se ridice.

—Poftim?! Strigă Melhior uitându-se cât la mine cât la el, era șocat iar eu stăteam și meditam la acele cuvinte.

—Și îți mulțumesc pentru acele amintiri Melhior, acum că le am și eu, mă întreb ce va spune scumpul meu unchi Zehel, când i le voi arăta. Spuse Kevin rânjind, se uită la amândoi după care continuă: Satir e un cretin, știu asta, dar tu Melhior ești al dracului de prost, iar cu aceste cuvinte se făcu nevăzut lăsându-ne pe amândoi cu ochii în soare.

Media: Kevin

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Media: Kevin

𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)Where stories live. Discover now