Pentru a înțelege această carte, vă rog citiți prima dată "Text me mr. F". Pentru că acesta este volumul II.
Din volumul anterior:
După ce Kentin răbufnește și într-o criză de nervi distruge Pământul și încâ câteva tărâmuri, Relict și Fedeon înc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Stăteam în capătul mesei de cristal așteptând ca cineva să spună ceva, orice, liniștea era mult prea apăsătoare. Kevin avea pe chip un zâmbet triumfător, câștigase, și din nou era copilul perfect, dar nu pentru mult timp. Zehel se uită la Melhior săgetându-l din priviri, aflaseră cu toții. Iar eu picasem de fraier, de ce era vina mea? Nu era corect. Kenny stătea pur și simplu uitându-se în gol, iar tații noștri meditau la "problemă", Sasha era cu gândul în altă parte.
—Satir, de ce ați făcut-o? Întrebă Zehel uitându-se urât, sunteți veri ce dracu!
—Chiar contează? Mi se rupe că suntem veri. Spuse Melhior dându-și ochii peste cap.
—Tu să taci, ești doar un copil răsfățat care și-a luat lumea în cap și crede că le știe pe toate, discutăm acasă Melhior.
—Cum vrei, eu m-am plictisit, pot să plec de aici? Întrebă Melhior încrucișându-și brațele la piept.
—Vom pleca cu toții când vom lămuri asta.
—Satir e de vină, eu nu știam la început ce se întâmplă, sunt doar una din victimele sale tati, iar el m-a sedus. Spuse Melhior pe o voce de copil plângăcios, în timp ce o lacrimă se prelinse pe obraz. Copil prefăcut, Kevin își încleștă maxilarul uitându-se urât la el, nu îl mai suporta, iar eu nici atât.
—Satir, cu tine vorbesc, cum ai putut să fii atât de inconștient? Întrebă Zehel uitându-se la mine, mă enervasem.
—Dacă nu și-ar fi căutat-o cu lumânarea nu s-ar fi întâmplat nimic, dar ști vorba aia, câinele nu vine dacă nu ridică cățeaua coada, am spus rânjind.
—Cum îndrăznești! Spuse Melhior lovind cu pumnul în masă.
—Destul! Nu ești la tine acasă. Zehel dacă nu îl poți stăpâni, sunteți liberi să plecați. Spuse Kenny încruntându-se, nu spusese nimic pe tot parcursul conversației, dar când se enerva, era vai de cei ce stăteau în calea sa.
—Ține-ți piticania departe de Satir, și plecați dracului odată! Spuse Kevin încruntându-se, avea pumnii încleștați și părea că va răbufni în orice moment.
Un zâmbet îmi apăru pe chip la auzul acelor cuvinte, poate că făcea pe durul, și îi plăcea să mă domine, dar mai avea și unele momente de slăbiciune ca acesta de exemplu.
—Se pare că am lămurit asta, acum cred că e cazul să plecați. Spuse tata într-un final.
—Mai bine nu eram rude, scuipă Zehel cuvintele ridicându-se de la masă împreună cu Melhior.
***
Plecaseră de ceva timp, iar eu nu aveam chef să dau nicio explicație, voiam doar să fiu lăsat în pace. Am traversat holul lung ajungând în dreptul dormitorului lui Kevin, ușa era între-deschisă, Kevin era întins în pat uitându-se la tavan, trăgea dintr-o țigară de-a mea, îmi mușcasem buza inferioară, ce ar fi trebuit să fac? Să îi spun că îmi pare rău, pentru ce? Nu ar fi trebuit să vadă acele amintiri cu mine și Melhior, și cine știe ce îi mai arătase tâmpitul ăla. Am oftat intrând, Kevin nici nu întoarse capul, era în continuare concentrat pe tavan, m-am așezat lângă el. Nu încercă să mă îndepărteze, defapt, nici măcar nu mă privi. Am oftat întorcându-mi capul spre el, îi privisem acele trăsături fine, și acele buze rozalii, își trecu limba peste ele umezindu-le, iar eu parcă uitasem să respir pentru o secundă.
