Pentru a înțelege această carte, vă rog citiți prima dată "Text me mr. F". Pentru că acesta este volumul II.
Din volumul anterior:
După ce Kentin răbufnește și într-o criză de nervi distruge Pământul și încâ câteva tărâmuri, Relict și Fedeon înc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mă plimbam printre mașinăriile uriașe, iar la brațul meu se afla Kevin, era concentrat la acel pluș, iar pe mine începuse să mă doară toată mâna. Începusem să cred că fusese o idee proastă să vin în acest loc stupid. Probabil îl durea burta de la câte dulciuri mâncase, strâmbă din nas uitându-se la acel pluș, sau poate pur și simplu îi trecu un gând nasol prin minte. Rânjisem la gândul că probabil încă era gelos pe Maxin, știa că nu sunt genul să mă complic, și totuși...
—Ce s-a întâmplat Kevin? L-am întrebat oprindu-mă în loc.
Se opri uitându-se în sus, o coadă de idioți așteptau în fața unui Roller coster uriaș, aproape că mi se întorcea stomacul pe dos doar privindu-l, lângă era o pancartă pe care scria cu un lichid roșu-negricios,"defect", și totuși, părea să aibă un mare impact asupra parcului, toți abia așteptau să urce, dar eu nu eram pe listă.
—Eu merg. Spuse Kevin sec îndepărtându-se de mine.
—Nu pleci nicăieri! Am spus încrucișându-mi brațele la piept.
—De ce nu? Mă întrebă dându-și ochii peste cap.
—E periculos Kevin, dacă ți s-ar întâmpla ceva, Kenny nu m-ar ierta niciodată, am spus oftând.
—Ah da..de Kenny era vorba. Spuse pufnind, trecând pe lângă mine.
Nu înțelegeam de ce reacționase așa, dar nu aveam de gând să îl las să se urce în chestia aia, nu cât era cu mine.
—Kevin, vorbesc serios! Am strigat, dar nu păru să dea importanță cuvintelor mele.
Am oftat urmându-l, copilul ăsta idiot îmi dădea mereu bătăi de cap. Părea a fi entuziasmat, nu înțelegeam de ce ți-ai dori să îți faci rău singur urcând în așa ceva, un om normal ar fi murit dacă ar fi căzut de acolo sau mai grav, dar măcar murea pe loc și nu mai simțea absolut nimic, pe când noi, suportam dureri îngrozitoare, fiind într-o zonă cu mignat, durere și agonie până la ieșire din zonă. Kevin veni înspre mine, părea trist, eu încă eram încruntat gândindu-mă de ce ar vrea să urce în prostia aia.
—Nu am voie, nu e corect, de ce spune că nu sunt destul de mare? Suntem de aceeași vârstă Satir! Se plânse el uitându-se la Roller Coster, mă uitam amuzat la el, chiar părea un copil.
—Și ce propui? L-am întrebat ridicându-mi o sprânceană.
—Vino cu mine! Spuse uitându-se la mine, ochii îi sclipeau iar o urmă de speranță i se citea pe chip.
—Îmi pare rău că îți distrug visele Kevin, dar nu mă urc în așa ceva, zi mersi că am venit până aici.
—Oh haide, doar o dată, te rog! Aproape că strigă privindu-mă.
—Cu toate că îmi place să te privesc implorându-mă să mă urc în prostia aia, tot nu mă voi urca.
