Pentru a înțelege această carte, vă rog citiți prima dată "Text me mr. F". Pentru că acesta este volumul II.
Din volumul anterior:
După ce Kentin răbufnește și într-o criză de nervi distruge Pământul și încâ câteva tărâmuri, Relict și Fedeon înc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am oftat părăsind dormitorul lui Kevin, era plictisitor să nu mă cert cu el, să nu ne luptăm și să nu ne aruncăm cuvinte grele, fără el mă plictiseam. Am coborât scările dând de un Melhior înfuriat, stătea cu mâinile încrucișate iar maxilarul îi era încordat, forma sa, nu mai era una de copil.
—Ce vrei? L-am întrebat sec uitându-mă prin jur, nu voiam ca Sasha să ne audă conversația, sau să îl vadă așa.
—Unde ai fost? Și de ce încercai să scapi de mine? Întrebă rapid încruntându-se.
—Kevin e bolnav. Am spus sec uitându-mă urât la el.
—Mi se rupe. Spuse dându-și ochii peste cap.
—Hai dispari! Am spus trecând pe lângă el, dar acesta mă prinse de mână, forțându-mă să stau pe loc.
—Ai uitat ce am vorbit? Sau ai vrea să mă duc chiar acum la Kevin și să îi arăt tot?
—Ce vrei? L-am întrebat din nou încercând să mă calmez.
—Ști ce vreau. Spuse măsurându-mă din cap până în picioare, oprindu-se cu privirea în dreptul șlițului meu. Își mușcă buza inferioară după care își ridică din nou capul privindu-mă.
Copil obsedat!
—Acum? L-am întrebat din nou, în speranța că va refuza, dar erau slabe șanse.
—Bineînțeles, când vreau eu, iar eu vreau acum! Spuse încrucișându-și brațele la piept.
Speram să se întâmple ceva, orice, doar să scap de tâmpitul ăsta odată, era al dracului de enervant, dacă nu ar fi avut la mână, ar fi zburat de mult din castel și nu s-ar mai fi apropiat de mine niciodată, dar nu puteam, Kevin nu trebuia să afle nimic din toate astea. Niște pași mi-au atras atenția, iar Melhior își schimbă forma, Sasha se apropia de noi, ea era ultima mea salvate, m-am uitat la ea iar un suspin îmi părăsi buzele, speram să mă "salveze", Sasha se uită ciudat la mine încruntându-se, dar parcă citindu-mi gândurile spuse:
—Melhior, vrei ciocolată? Mi-am amintit că mai am niște rezerve, ți le voi da ție. Zâmbi privindu-l, Melhior își încleștă maxilarul, dar nu putea refuza asta, iubea ciocolată, iubea ciocolata mai mult decât îmi iubea corpul, sau poate la fel de mult, însă ciocolata era marea lui slăbiciune, și eu.
Melhior oftă urmând-o pe Sasha, bingo. Nu am mai stat pe gânduri și m-am grăbit să ajung în dormitorul meu, trebuia să fac ultimul lucru, deși nu prea voiam să o fac, asta era o urgență. Ajuns în dormitor, am luat un pergament negru, erau singurele hârtii pe care le puteai trimite unde voiai, am luat un stilou compatibil cu permanentul și am început să scriu, am ezitat puțin, însă fără el, Kevin nu își va reveni.
