𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 30

—Zehel, Melhior!

    Am deschis ochii ușor așezându-mi o mâna peste față, acea voce familiară îmi răsună în timpane din nou, mi-am ridicat privirea văzându-l pe Mefisto, își ținea ambele mâini în șold privindu-mă amuzat.

—Ce s-a întâmplat?

    Am întrebat confuz, nu înțelegeam de ce Mefisto se afla aici, și parcă uitasem pentru o secundă unde mă aflam.
  Am simțit două brațe înconjurându-mi talia, iar Mefisto zâmbi.

—Dulce împăcare, dar acum avem lucruri mai importante de rezolvat!

    Spuse privindu-l pe tata, care oftă lung așezându-și bărbia pe unul din umerii mei. Îmi simțisem obrajii arzând când realizasem că adormisem în brațele sale, iar Mefisto ne văzu în această ipostază.
Mă ridicasem aranjându-mi cămașa ușor șifonată.

—Cred că ar fi timpul să plecați.

Am spus simplu încrucișându-mi brațele la piept.

—În douăzeci de minute e anunțată o întâlnire de urgență a consiliului, au fost chemați toți conducătorii regatele din galaxia Ravena.

Tata se încruntă privindu-l pe Mefisto, după care își mută privirea spre mine. Nu ar fi trebuit să asist la o discuție de genul, până la urmă nu era problema mea.
M-am întors pe călcâie vrând să ies din încăpere, însă Mefisto mă opri spunând:

—E necesar să fie și Melhior de față.

Îmi mărisem ochii privindu-l perplex, tata urmându-mi exemplul.

—De ce ar asista la asta? Întrebă tata privindu-l confuz.

—Nu mai e un copil Zehel, nu am de gând să discut cu tine din nou acel subiect. E foarte important, de aceea este necesar să fie prezenți atât conducătorii cât și moștenitorii regatelor, până la urmă soarta acestu-i univers va rămâne în mâinile lor.

—Cât de gravă este situația?

—E vorba despre mesageri!

—Înțeleg...,păi în acest caz, vom fi acolo.

Mefisto aprobă, după care dispăru. O conversație atât de scurtă, ce mă lăsă atât de confuz, știam câte ceva despre mesageri, în orice caz, mesagerii niciodată nu prevesteau lucruri bune. Ultima dată când mesagerii au avut ceva de raportat, a fost atunci când Kentin Salomeas a distrus Terra împreună cu alte câteva regate, ucigându-și mama, aproape și partenerii. Fiind în prezent Kentin Valior totodată făcând parte din această familie. Înghițisem în sec, juvelinii erau într-adevăr puternici.

—Melhior, uite ce e... oricare ar fi situația, nu este necesar ca tu să lupți, lasă-i pe ceilalți să o facă.

Nici că aș fi fost în stare de asta, datorită faptului că eram un semi-Kor, nu dobândisem abilitățile unui Kor, nu mă transformasem niciodată într-unul, atât mai puțin într-un Emperian, practic eram inutil, nici că m-ar fi interesat vreodată asta, niciodată nu mă gândisem că ar fi necesar să mă apăr singur vreodată. Dar asta nu înseamnă că nu am încercat să îmi folosesc abilitățile, doar jumătate din acestea îmi sunt folositoare,dar nu au nicio legătură cu partea defensivă. Totuși, toți regii au fost chemați? Înseamnă că e într-adevăr grav.

—Mi-e indiferent, am spus ridicând din umeri, ai vrei idee despre ce ar putea fi vorba?

Am întrebat privindu-l, părea puțin agitat, iar asta nu era în regulă.

—Nu știu..

Și într-adevăr, părea că nu are idee despre ce ar putea fi vorba, totuși ceva anume îi dădea o stare de agitație, nu aveam de gând să îl stresez cu asta, probabil vom afla mai multe curând.

***

Priveam paharul ce îl țineam între două degete, și lichidul roșiatic din acesta, câteva priviri erau ațintite asupra mea, făcându-mă să mă simt puțin stânjenit. Era pentru prima dată când mă aflam în sala consiliului, iar câțiva erau uimiți pentru faptul că "micuțul Melhior" nu mai era tocmai un micuț. Totuși acum în centrul atenție erau două persoane ce îmi erau necunoscute, însă mulți îi priveau cu teamă sau chiar cu dispreț, un bărbat cu părul argintiu iar celălalt brunet, păreau de viță nobilă, totuși mi se păreau atât de cunoscuți.
Relict, Kentin și Fedeon erau alături de Satir și Sasha, însă Kevin lipsea, ceea ce mi se părea puțin ciudat, Mefisto și Magnus erau în capul mesei. Magnus mă privi după care oftă.

"Nu îți face griji, va fi în regulă, cel puțin asta sper."

Chiar ești atât de sigur Magnus?
Probabil Mefisto îl liniștise cum era de așteptat, oricât ar fi fost de gravă situația, Mefisto era mereu acolo pentru el, asta era drăguț, ei doi se iubeau cu adevărat, mă bucuram pentru el, deși uneori eram invidios, voiam și eu pe cineva care să aibă grijă de mine în acel fel.
În sală se făcu liniște, iar Mefisto se ridică în picioare.

—Cunoaștem cu toții povestea primei perechi formată din două elemente total opuse, lumină și întuneric, o ființă divină cu o ființă întunecată. Poate exista iubire între aceste două elemente? Evident. Acolo unde există iubire adevărată, restul detaliilor sunt inutile! Ei bine, în urmă cu mii de ani, aceste două elemente au format o pereche splendidă, completându-se una pe cealalată, însă datorită întunericului și a orgoliului, totul s-a destrămat, lăsând în urmă un dezastru. O rasă total ștearsă din Ținutul întunecat, Juvelinii ce trăiau odată în pace și armonie cu ființele întunecate, erau total dispăruți, odată cu regele lor în vestitul tărâm numit Rodinia. Însă după mii de ani, iată că destinul a aprins în inimile celor două elemente, dragostea de mult pierdută, Eros Valior și Juvio Erangled, destinul i-a unit din nou, dar totodată cu asta, echilibrul universului a fost afectat, și cu toții știm că acest lucru poate aduce o mare nenorocire!

Toate privirile erau acum ațintite spre Eros și Juvio. Înțeleg, înțeleg totul acum, ei doi erau părinții lui Relict și a tatălui meu, nu îi văzusem niciodată, era uimitor faptul că au stat mii de ani unul fără celălalt, totuși fiind perechi. Știam povestea celor doi, era destul de interesantă.
Un bărbat și o femeie se ridicaseră in picioare, ei erau mesagerii, erau ușor de recunoscut prin aura autentică, puține ființe erau alese drept mesageri încă de la naștere, aveau abilități puternice legate de viitorul universului.

—"Când lumina și întunericul s-au regăsit
Cei aleși au venit
Un război sângeros a urmat
Multe ființe căzând în păcat
Cei aleși, ce vor conduce în curând un regat
Două ființe întunecate și una divină
Aparținând unei singure familii
Se vor arăta la viitoarea lună plină
Însă nu vor fi singuri
Le va fi alături o forță divină"