Pentru a înțelege această carte, vă rog citiți prima dată "Text me mr. F". Pentru că acesta este volumul II.
Din volumul anterior:
După ce Kentin răbufnește și într-o criză de nervi distruge Pământul și încâ câteva tărâmuri, Relict și Fedeon înc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mi-am deschis ușor ochii, o durere puernică persista în jurul gâtului și al capului, m-am uitat în jur văzându-l pe Kenny și tata, m-am încruntat încercând să îmi amintesc ce se întâmplase. Kenny văzu că mă trezisem și se aplecă spre mine.
—Satir ești bine? Întrebă Kenny oftând.
—Da, dar ce s-a întâmplat? Am întrebat uitându-mă la fețele lor îngrijorate.
—Asta te-am putea întrebă și noi Satir. Spuse Kenny încrucișându-și brațele la piept.
—Unde, unde e Kevin? Am întrebat ridicându-mă în capul oaselor.
—E în dormitorul său, Fedeon și Sasha sunt acolo, nu s-a trezit încă.
—Ne-am dat într-un Roller Coster, o bară de metal mi-a străpuns spatele, tu m-ai vindecat Kenny? L-am întrebat uitându-mă confuz la el.
Kenny și Relict se uită unul la celălalt la fel de confuzi ca mine.
—Despre ce vorbești Satir? Erai complet vindecat. Spuse Kenny încruntându-se.
—Kevin și-a folosit puterea de vindecare în zona cu mignat, de aceea nu s-a trezit încă, e secat de puteri, spuse Relict oftând.
—Dar cum e posibil, nimeni nu poate face asta.. spuse Kenny la fel de confuz.
—De fapt juvelinii pot face asta, sunt singurii care o pot face. Spuse Relict oftând.
—Cum spuneți voi, vreu să îl văd pe Kevin.
M-am ridicat din pat, fiind deja plictisit de discuția asta, am părăsit dormitorul închizând ușa în urma mea. Tâmpitul de Kevin, dacă ar fi știut probabil că m-ar fi scos din parcul ăla idiot și am fi plecat dracului de acolo, nu am fi leșinat unul peste celălalt ca doi idioți, pun pariu că ne-am făcut de râs, și fusesem pus din nou într-o lumină proastă din cauza lui, nu muream eu când pușca el din degete. Am oftat intrând în dormitorul său, Fedeon și Sasha îl priveau cu părere de rău, m-am apropiat de ei făcându-le semn să plece, voiam să fiu singur.
—Ai grijă de el Satir, nu pare în regulă. Spuse Fedeon ieșind împreună cu Sasha.
M-am așezat pe marginea patului privindu-l, buzele le avea între deschise, iar pielea îi era palidă, nu mai era acel Kevin pe care îl știam eu, mi-am așezat o mână pe fruntea sa, era rece, mâna îmi alunecă spre buzele sale rozalii, mi-am trecut un deget peste acestea oftând, respira greu.
—Idiotule, chiar îți părea rău dacă eram mort de-a binelea? Am întrebat, deși știam că nu voi primi răspuns.
I-am privit buzele pline, dar puțin uscate, probabil era însetat, mi-am privit vena pulsând ușor, mi-am dus încheietura la gură mușcând cu macsilarul complet ascuțit, o dâră roșiatică se făcu vizibilă, stropii roșiatici se prelinse peste buzele sale, își înclină capul într-o parte trecându-și limba peste acestea, însă nu se trezi, am început să sug acel sânge ce mi se prelingea pe încheietură în jos, iar acum aveam în gură o cantitate destul de mare de sânge. M-am apropiat de buzele sale ezitând pentru o secundă, i-am privit chipul ca mai apoi să îmi lipesc buzele de ale sale, lichidul roșiatic îi inundă papilele gustative iar acesta gemu ușor, un firicel de sânge îmi curse pe bărbie în jos pătându-i tricoul. Își trecu o mână prin părul meu oftând, își deschise ochii privindu-mă.
