Pentru a înțelege această carte, vă rog citiți prima dată "Text me mr. F". Pentru că acesta este volumul II.
Din volumul anterior:
După ce Kentin răbufnește și într-o criză de nervi distruge Pământul și încâ câteva tărâmuri, Relict și Fedeon înc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi plimbam furculița dintr-o parte în alta a farfuriei, nu îmi era foame, iar Relict nu ajunsese încă. Oftasem iar Fedeon îmi aruncă o scurtă privire, își înclină capul într-o parte așezându-și mâna peste a mea.
—Ce s-a întâmplat fluturaș? Întrebă zâmbind.
—Sunt bine, nu știi când ajunge Relict?
—Ți-e dor de el? Întrebă iar zâmbetul i se mări.
—Da...nu l-am văzut de ceva timp. Am spus ridicând din umeri.
Și nu mințeam, îmi era dor de el, trecuse câteva zile bune, iar asta nu îmi dădea stare, împreună cu acele rânduri citite despre Rodinia, voiam să îl văd, voiam să vorbesc cu el. nu suportam când era departe de mine, simțeam că ceva efectiv lipsește din mine, chiar dacă Fedeon mai acoperea acest sentiment, nu era de-ajuns, nu eram complet fără ei, mă simțeam o balanță dezechilibrată, doar ei mă completau. Oftasem, un sunet îmi atrase atenția venind dinspre scări, era Satir iar Kevin în urma sa, ce era ciudat, era faptul că nu se certau, ei de obicei făceau asta mereu.
Satir se trânti pe canapea iar Kevin își dădu ochii peste cap, Satir observă asta dar nu spuse nimic. Nu știam ce aveau dar nici nu aveam de gând să îmi bat capul cu ei, cel puțin nu acum.
—Și acum ești supărat pe mine? Întrebă Satir privindu-l.
Însă Kevin în ignoră complet. Ținea o carte în mână răsfoind paginile, nu citea, probabil voia doar să fie lăsat în pace, însă Satir se pare că voia să fie băgat în seamă.
—Iar citești cărțile alea plictisitoare?
Din nou niciun răspuns, Satir își dădu ochii peste cap ridicându-se de pe canapea, renunțase. Părăsi încăperea iar Kevin lăsă cartea din mână.
—Credeam că nu mai pleacă! Spuse lăsându-se pe spate oftând.
—Ce aveți iar? Întrebă Fedeon ridicându-și o sprânceană în sus.
—Nu vreau să îl mai văd, e un idiot!
—Păi asta va fi destul de greu având în vedere că locuiți în același loc. Am spus chicotind.
—Ahm...așa e, mormăi el strâmbând din nas.
—Ține la tine Kevin.. Am spus oftând.
—Mă urăște, eu nu însemn nimic pentru el! Spuse încruntându-se, ca mai apoi să se ridice de pe canapea ieșind val-vârtej din încăpere.
