𝒰𝓃 𝓉𝓇𝒾𝑜 𝒾𝓃𝓋𝒾𝓃𝒸𝒾𝒷𝒾𝓁 (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 29

Aici aflăm puțin despre viața lui Melhior, pentru că va avea în curând un rol foarte important în carte, totodată veți afla în curând ce înseamnă în totalitate "încrucișați", dar cred că aveți deja o idee.

      "E timpul să te trezești micul meu diamant!"
      Am deschis ochii, privind tavanul ce era colorat într-un roșu aprins. Mi-am încordat maxilarul ridicându-mă în capul oaselor, din nou mă trezisem în minte cu acea frază.
     Axis, majordomul meu intră în dormitor, iar înainte să spună ceva, mă privi cu atenție oarecum uimit. Nu mai aveam acea formă de copil, nici nu mai încercam să o ascund pe aceasta.

—Bună dimineața tinere prinț!

—Nu văd nimic bun în dimineața asta.

      Am răspuns sec, am aruncat o privire la fereastră, stropii de ploaie se loveau insistent de aceasta, detestam această vreme. Nu era o dimineață bună deloc, nu mai fusese de ceva timp.
   Axis deschise fereastra, lăsând aerul curat și totodată rece, să pătrundă în încăpere. Clima din Emperor era una rece, până și vara temperatura nu era foarte ridicată, și ploua în majoritatea timpului, zilele însorite erau tot mai rare, însă emperienii erau obișnuiți cu această climă.
     Chiar dacă mă născusem în acest tărâm, nu îmi plăcea deloc această climă, eram pe jumătate Kor, iar asta schimba totul. Iar cealaltă jumătate, încă îmi era necunoscută, nu știam să îmi controlez complet abilitățile, deși mă descurcam destul de bine cu unica mea abilitate: amintiri și întâmplări false, un adevăr spus pe placul meu, de asemenea ștergerea amintirilor era un lucru greu de realizat, dar posibil pentru mine.

—Ce ai dori la micul dejun tinere prinț?

—Ceva dulce, dar în același timp picant, destul de condimentat și totodată acrișor.

     Axis doar aprobă. M-am ridicat îndreptându-mă spre șifonier, mi-am privit reflexia, halatul din mătase îmi alunecă încet pe trup. Șuvița argintie îmi căzu pe frunte într-un mod rebel, l-am auzit pe Axis înghițind în sec, iar asta mă făcu să râd în sinea mea. Nu îndrăznea să mă privească, știa ce pățite cel dinaintea sa, doar pentru simplul fapt că mă privise într-un mod dezgustător. Îi scosesem ochii, nimeni nu avea dreptul să mă privească în acel mod, cu atât mai puțin un simplu servitor.
Am auzit ușa deschizându-se, Axis mă privi cu coada ochiului, însă părăsi rapid încăperea.
     Mulți mă doreau, însă nu mă putea avea nimeni, în comparație cu scumpul meu verișor, care se lăsase atins de mâinile murdare ale unor simple ființe nesemnificative, din acel moment începuse să îmi provoace scârbă. Se presupune că un viitor rege nu ar trebui să permită oricui să îl aibă.
     Oricât de mare mi-ar fi pofta carnală, prefer să rezolv singur asta, decât să mă atingă o simplă ființă. Nopțile petrecute cu Satir, mi se păreau acum din ce în ce mai mult o greșeală, detestam lucrurile folosite. "Și-a tras-o cu mai bine de jumătate din Skar", dezgustător!
Un diamant rar și prețios, e acela la care nu poate ajunge oricine. Un diamant ținut în mâinile tuturor, e un fals fără valoare!
Asta mi se spunea mereu, iar acum, o dădusem în bară. Îmi plăcea de Satir, însă acum îmi provoacă doar scârbă când mă gândesc că l-au atins atâția, nu se va schimba niciodată.
   De ce naiba mi-am tras-o cu el? Doar pentru puțină atenție?!
   Pumnul meu făcu contact cu oglinda din fața mea, aceasta spărgându-se în zeci de bucăți.