Călătoarea

Capitolul 19

- Antea , s-a intamplat ceva ? intreaba Ethan ingrijorat , privindu-ma de la biroul sau.

- Da ! strig eu enervata.

Arunc caietul de schite pe masa din lemn , apoi ma intorc si ies din camera micuta , trantind usa in urma mea. Il aud pe Ethan oftand , insa il ignor si pasesc apasat pana la usa din capatul holului. Ies afara si incep sa fug spre casa , tinandu-mi pumnii stransi. Persoanele din jurul meu imi arunca priviri ciudate , dandu-se din calea mea. Pufnesc si ma incrunt furioasa. Imi vine sa il omor pe idiotul de Percy ! Daca il gasesc , sunt sigura ca va ajunge in spital cu rani grave. Calatorul nu e singurul pe care vreau sa il bat. Si Camber merita niste pumni ca sa ii vina mintea la cap. Cum sa se supere asa cand eu pur si simplu am incercat sa fiu politicoasa cu Percy !? Ce ar trebui sa fac daca se mai apropie vreun baiat de mine , sa il omor direct ? Razboinicul e un idiot mai mare decat mine !

Imi pun mainile in buzunarele pelerinei , expirand aerul tinut in plamani. Camber nici macar nu a vrut sa ma asculte cand am incercat sa ii explic ce s-a intamplat acolo. A plecat pur si simplu. Daca el se asteapta sa il caut ca o iubita obsedata , atunci se inseala. Nu as face asta niciodata. N-are decat sa vina el dupa mine si sa isi ceara iertare. Dar oricum vreau sa ne impacam... Din motive necunocute mi-e dor de el. Ah , in ce naiba ma transforma prostul ala !?

Oftez si urc cele cateva trepte , deschizand usa casei mele. Ma tarasc pana la camera mea. Imi dezbrac pelerina si o arunc pe spatarul unui scaun , apoi ma las pe spate pe pat. Imi inchid ochii , relaxandu-mi corpul. Dau sa imi intind mainile , insa simt un obiect rece aruncat printre perne. Deschid ochii si iau telefonul , ridicandu-l deasupra fetei. Ezit pentru o secunda , insa il deblochez si il apelez pe Camber. Duc telefonul la ureche si astept , dar nu primesc nici un raspuns. Imi dau ochii peste cap si ma ridic in picioare. Nu am nici un chef sa stau acasa.

Recuperandu-mi pelerina de pe scaun , o imbrac si ies rapid din camera. Ajunsa afara , imi trag gluga peste cap si imi incep plimbarea. Persoanele trec pe langa mine , dar eu le ignor , afundandu-ma printre ganduri. Un sentiment rece ma apasa pe piept si imi aduce aminte de fosta eu. Acea Calatoare fara sentimente care eram cand nu il cunosteam pe Camber. Ma mira cat de mult ma afecteaza lipsa Razboinicului. Sau ar trebui sa ma mire cat de mult ma afecteaza prezenta lui ? Camber stie mai multe despre mine decat a stiut orice persoana vreodata ! Sa imi fie teama ? Nu. Vreau sa am incredere in cineva dupa atat de mult timp in care eu am fost singura mea prietena.

Ocolesc un grup de Creatori , mergand pe langa niste copaci ce si-au pierdut frunzele. Toamna isi spune cuvantul. Norocul meu ca sunt Calatoare si ma pot bucura de vremea frumoasa din trecut. Zambesc si imi continui drumul , dar impietresc cand observ pe cineva in departare. Percy iese schiopatand de printre blocuri , avand rani si vanatai pe tot corpul. Hainele lui sunt rupte si patate de sange. Calatorul nu ma observa si merge in directia opusa mie. Pufnesc si imi abtin un ranjet. Gata , acum stiu ce face Camber.

*  *  *

Ies din micul magazin , tinand punga strans in mana. O iau la dreapta , incepand sa merg spre partea nordica a Amarisului , unde sunt majoritatea blocurilor si unde traieste Camber. Imi mijesc ochii , incercand sa merg prin intuneric fara sa ma impiedic si sa cad. E deja seara. Cat timp ma plimbam , mi-am facut un plan despre cum sa il impac pe Camber. Daca asta nu functioneaza , atunci nu stiu ce altceva sa fac. Razboinicul poate sa stea suparat toata viata lui. Dar mai intai trebuie sa imi pun planul in aplicare si dupa ma voi gandi ce sa fac.

Peste cateva minute , am ajuns printre cladirile inalte. E un cartier mult mai luxos decat cel in care traiesc eu. Privesc in dreapta si in stanga , cautand un anumit bloc. Camber mi-a spus acum cateva zile ca traieste la al doilea etaj , in al treilea bloc de la inceputul strazii. De ce am crezut ca o sa reusesc sa gasesc cladirea cand afara e bezna ? Oftez exasperata. Zaresc cu privirea o masina neagra parcata la cativa metri de mine. O recunosc imediat ca fiind masina lui Camber. Expir usurata si ma apropii de blocul din stanga mea. Privesc in sus , vazand lumina aprinsa dupa un anumit geam.

Scot din pachet micile lumanari si ma asez pe vine , incepand sa le aranjez in forma pe care o vreau eu. Zambesc , simtindu-ma ciudat de emotionata. In scurt timp termin , asa ca iau o bricheta si aprind toate lumanarile , lasandu-le sa imprastie lumina pe strada. Ma ridic in picioare si privesc "capodopera" mea. Am scris cu lumanari cuvantul ce il descrie cel mai bine pe Camber , adica "Idiot". Ranjesc si imi scot telefonul din buzunar.

"Priveste pe fereastra" ii scriu eu Razboinicului.

Inima incepe sa imi bata mai tare cand zaresc un cap ciufulit in spatele geamului. Aud un raset cunoscut. Zambesc tamp si ii fac cu mana lui Camber. Baiatul dispare de la fereastra , iar peste cateva secunde aud pasi zgomotosi coborand scarile. Razboinicul deschide usa din fier a blocului si iese afara , fiind imbracat doar intr-un tricou si o pereche de pantaloni de trening. Eram gata sa tip la el sa plece si sa se imbrace , insa Camber a fugit spre mine , imbratisandu-ma strans. Imi pun mainile in jurul sau , sperand ca nu am rosit atat de tare precum credeam. Ii inspir parfumul , lasandu-mi capul sa cada pe umarul lui.

- Esti un idiot. spun eu.

- Vad. surade Camber.

El isi pune mainile pe obrajii mei si isi lipeste buzele de ale mele intr-un pupic scurt. Inghit in sec , inima batandu-mi nebuneste. Camber ma aduce mai aproape de el , intorcandu-si privirea spre lumanari. Cateva dintre ele s-au stins din cauza vantului.

- Ar trebui sa ma simt onorat ca ai facut asta pentru mine ? intreaba el amuzat.

- Fii multumit ca inca nu te-am omorat in bataie ! zic eu indignata. Te-ai comportat ca un copil mic azi.

- Iarta-ma. Eram enervat din cauza antrenorului meu si cand te-am vazut impreuna cu acel Calator , eram sigur ca nu o sa imi pot tine nervii in frau , asa ca am plecat. Cu ce pot sa ma revansez ? Fac orice.

- Pai... incep eu ranjind. Ai putea sa te arunci de pe acoperisul blocului si sa...

- Imi retrag cuvintele ! ma intrerupe el. Fac aproape orice.

- Atunci ajuta-ma sa strang lumanarile astea.

Mai intai stingem toate flacarile lumanarilor , apoi le aranjam inapoi in pachet. Camber continua sa ma priveasca chiar daca eu ma incruntam la el. Pufnesc enervata , baiatul zambind. E atat de enervant !

- Percy e un prost si nu ar trebui sa ii acorzi atentie. zic eu dupa ce toate lumanarile au ajuns la locul lor in pachet.

- Si mie imi spui ca sunt prost. rade Camber.

- Tu esti prostul meu.