Capitolul 24

1.3K 128 46
                                    


*Din perspectiva lui Camber*

Mormai nemultumit atunci cand masinile din jurul meu claxoneaza puternic , unii soferi injurandu-ma. Aproape imi dau o palma cand realizez ca oprisem masina la verde. Oftez si continui sa conduc spre casa lui Ethan. Omul de Stiita m-a sunat sa vin urgent la el , insa nu a vrut sa imi spuna de ce. A zis ca trebuie sa discutam fata in fata. Ma rog , oricum nu aveam nimic mai bun de facut. Aproape adormeam atunci cand am primit apelul. Surad , amintindu-mi de o fata cu ochi albi pe care am trezit-o de nenumarate ori.

Chiar in acel moment , trec pe langa casa Anteei. Franez brusc , privind ingrijorat spre casa fetei. Usa e larg deschisa , iar cateva lucruri se vad aruncate prin hol. Ma incrunt si parchez masina , iesind rapid afara. Fug spre casa si ma opresc in fata usii , analizand-o. A fost fortata. Imi strang pumnii si intru inauntru , privind precaut in jur. Lucruri sunt aruncate peste tot. Trec prin toate camerele , vazand aceeasi dezordine , insa nici urma de Antea.

- Antea ? strig eu , ecoul vocii mele calatorind prin casa goala.

Nimeni nu raspunde. Scrasnesc din dinti si ies rapid din casa , inchizand usa in urma mea. Intru in masina si pornesc motorul in timp record , trecand in viteza pe langa case si oameni. Sunetul inimii mele batand nebuneste intrece sunetul motorului , eu incordandu-mi mainile pe volan. Expir lung , vazand in departare casa lui Ethan. Parchez masina in primul loc pe care il vad si sar din masina , mergand apasat inainte. Trantesc din greseala usa de perete cand intru. Ethan iese din living cu o fata serioasa si ingrijorata. Il privesc nerabdator , asteptand sa imi spuna de ce m-a chemat.

- Leon a disparut. zice el peste cateva secunde.

Iau o gura mare de aer , strangandu-mi pumnii atat de tare incat degetele au inceput sa ma doara.

- Leon nu era acasa cand m-am trezit. Nu raspunde la nici un apel. murmura Ethan.

- Casa Anteei e un dezastru. Ne-am vazut azi dimineata , insa acum nu stiu unde e. spun eu.

- Nu cred ca e o coincidenta ca ambii sunt de negasit. zice el ganditor.

- Crezi ca sunt impreuna ? intreb eu incruntat.

Nu pot sa cred ca sunt gelos pe propriul meu frate.

- Ar trebui sa ii cautam pana nu e prea tarziu. Ceva imi spune ca situatia e mai grava decat pare. spune Ethan , ignorandu-mi intrebarea.

Omul de Stiinta trece pe langa mine si iese din casa , mergand spre masina mea. Imi dau ochii peste cap si ma intorc pe calcaie , urmandu-l pe Ethan. Imi scot cheile masinii din buzunar si deschid usa , asezandu-ma in locul soferului. Ethan se aseaza langa mine. Oftez si pornesc motorul , aducand masina la viata.

In urmatoarele cateva minute am condus in liniste prin Amaris , privind precaut persoanele pe langa care trecem. Ethan statea incordat in dreapta mea , strangandu-si mainile la piept. O caut cu privirea pe Antea , stiind ca pielea ei imaculata ar iesi in evidenta. Pufnesc scurt cand imi dau seama ca ea mereu se imbraca in negru , incercand sa se ascunda. O sa ii ard pelerina aia cand o gasesc. E frumoasa , insa ea nu vrea sa accepte asta.

- Opreste masina. spune Ethan deodata.

Parchez confuz in fata unui bloc. Iesim din masina , Ethan mergand apasat spre un loc stramt de printre blocuri. Il urmez tacut , vazand ca padurea incepe sa se intinda chiar in spatele cladirilor. Pasim pe firele scurte de iarba. Imi maresc ochii cand imi dau seama ca trecem pe langa niste dare de sange. Inghit in sec , urmarind cu privirea lichidul rosu. Continuam sa mergem , afundandu-ne tot mai mult in padure. Peste cateva momente Ethan se opreste , aplecandu-se si luand ceva de pe pamant. Observ in mana lui un palton negru.

- E al lui Leon. zice el incruntat.

Zarind o licarire printre firele de iarba , ma aplec , luand in mana un pistol gri , decorat cu niste pietricele rosii.

- Si asta e al Anteei. spun eu , groaza facandu-si loc in sufletul meu.

*Din perspectiva Anteei*

Imi ridic incet pleoapele grele , ceata plutind in fata ochilor mei. Durerea imi pulseaza prin cap , iar inima imi bubuie in urechi. Iau o gura mare de aer si ma ridic pe coate , clipind des. Amintindu-mi ce s-a intamplat , sar in picioare , chiar daca eram ametita. Privesc in jurul meu , vazand ca sunt intr-o camera simpla. In spatele meu e un pat de o persoana pe care am stat in tot acest timp. Langa pat e o noptiera mica si un dulap. In dreapta mea e o usa alba , iar in fata e o alta usa , de data asta din fier. Merg spre usa alba si o deschid , in fata mea aratandu-se o baie modesta. Ma apropii de oglinda , analizandu-ma. Nu vad nimic deosebit. Iau o gura mare de aer si imi ridic mana , trecandu-mi degetele peste rana dureroasa de pe ceafa. Tresar , incruntandu-ma cand imi dau seama ca asta m-a lasat inconstienta. Imi strang mainile in jurul corpului , realizand ca nu mai am pelerina pe mine. Daca nu am pelerina inseamna ca nici arme nu am.

Plec inapoi in camera , analizand totul din jurul meu. Nu vad nici un scaun , carte sau orice alt lucru care ar putea servi drept arma. Nu cred ca perna o sa cauzeze daune prea mari. Imi privesc bocancii ganditoare. As putea sa lovesc pe cineva cu ei , dar asta ar insemna ca trebuie sa merg descult. Ranjesc. Eu sunt arma.

Merg spre usa din fier si incerc sa o deschid , insa dupa cum am presupus , e incuiata. Ma ridic pe varfuri si privesc printre cele cateva gratii din fier care lasa o mica deschizatura in usa. Tot ce vad e un hol lung cu pereti gri si o alta usa in fata mea.

- Hei ? E cineva acolo ? intreb eu.

Ascult atenta , auzind niste pasi venind din camera alaturata mie. Un cap cunoscut se zareste printre gratii. Baiatul ma priveste cu ochi mari.

- Antea ! striga Leon uimit.

- Cum ai ajuns aici ? intreb eu speriata.

Leon isi deschide gura ca sa vorbeasca , insa sunetul unor pasi pe hol ne intrerupe conversatia. Creatorul se departeaza incet de usa , insa eu raman pe loc , vrand sa vad cine vine. Expir lung cand ii zaresc corpul imaculat si hainele negre. Percy se apropie de camera mea , privindu-ma atent.

- Ce naiba !? tip eu , lovind usa din cauza furiei.

- O sa te lovesti si nu o sa fie din cauza mea. spune Calatorul calm.

- Ce e locul asta ? De ce sunt aici ? intreb eu enervata.

- O mica razbunare pentru iubitul tau.

Intrebare: Care e citatul vostru preferat ? :D

CălătoareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum