Călătoarea

Capitolul 27

- Te-am vazut ultima data cand aveai trei ani. Sunt sigur ca nu ma mai tii minte. surade Rowan.

Imi incrucisez picioarele , zambind scurt. Pe cand Leon inca sta cu gura cascata din cauza socului , eu nu sunt atat de suprinsa ca Rowan e bunicul meu. Am banuit ceva inca de cand mi-a spus numele lui , Rowan Ross. Si mai e si legenda pe care Camber mi-a spus-o acum ceva timp , despre Calatorul care a ramas in Abingora. Rowan e singura mea familie.

- Ce ? Stai , ce !? tipa Leon , privindu-ne cu ochi mari.

Eu si Rowan il ignoram. Ranjesc in sinea mea. Probabil ignoratul e in sangele Calatorilor.

- Si totusi , unde ai fost tot timpul asta ? intreb eu curioasa.

Nu ma intelegeti gresit , nu il invinovatesc pe Rowan de ce mi s-a intamplat mie in copilarie. Dar mi se pare gresit ca el a fost in Abingora , stiind ce pateam eu zi de zi , si nu a incercat sa ma ajute. Imi strang pumnii , scotandu-mi gandurile inutile din cap. Ma voi gandi la asta in alta zi. Calatorul ofteaza , privind pierdut spre peretele din spatele meu.

- Eu si cativa prieteni am inceput sa facem niste cercetari acum mult timp. Voiam sa folosim portalele in alt fel decat cel obisnuit. Calatorii pleaca in trecut , insa noi voiam sa plecam in viitor. Pare stupid , insa aproape am reusit sa facem un asemenea portal. Atunci te-ai nascut tu. Problema era ca mama ta nu stia ca eu sunt Calator , iar toti au fost socati si speriati cand te-ai nascut Calatoare. Stiam ca nu vei fi acceptata in oras , dar am sperat ca totul va fi bine si mi-am continuat lucrul.

- Ai trait in Abingora !? striga Leon.

- Taci ! marai eu , privindu-l urat.

- Spre deosebire de mama ta , eu eram mult mai bun. continua Rowan sa povesteasca. Parintii tai stiau ca o sa incerc sa te ajut , asa ca mi-au interzis sa te mai vad. Crede-ma , am incercat sa fac orice , insa nimic nu a functionat. Si stii ce am facut atunci ? Nimic. Nu am facut nimic. In cativa ani , am finalizat portalul care duce in viitor. Si atunci am vazut ce se va intampla cu tine. Stiam ca vei incerca sa scapi , asa ca am facut acea gaura in zid ca sa iti fie mai usor. O data ce ai ajuns in Amaris , ti-ai revenit si ti-ai inceput noua viata.

Clipesc des , sprijinindu-ma de canapea. Noile informatii imi colinda gandurile. Iau o gura mare de aer. Acum totul are sens.

- Ai mai vazut ceva in viitor ? intreb eu.

- Nu am mai plecat in viitor de zece ani. Ma simteam si inca ma simt atat de rau incat nu vreau sa ma apropii de acel portal. Din cauza lui ai trecut prin acele chinuri. ofteaza Calatorul.

- Putem sa vedem portalul ? intreaba Leon , revenindu-si din soc.

Rowan se ridica si ne face semn sa il urmam. Trecem de usa din coltul camerei , in fata noastra aratandu-se niste scari intunecate ce duc in pamant. Cateva becuri slabe ne lumineaza calea. Incepem sa coboram in liniste. Locul asta e sinistru. Ma stramb cand observ cat de abrupte sunt scarile. Peste cateva minute , ajungem la capat , o usa din fier blocandu-ne calea. Rowan scoate din buzunar niste chei , deschizand usa cu un scartait lung. El intra primul si aprinde luminile orbitoare. Analizez uimita camera. Peretii sunt albi , iar o multime de birouri sunt lipite de pereti , pline de foi , carti si dosare. In fata noastra e un portal gigantic , in totalitate negru , atragand atentia. Langa portal e o masuta pe care e un calculator. Arata ca celelalte portale , doar ca e putin mai infricosator. Leon paseste inainte , privind uimit portalul.

- Asta e cea mai tare chestie pe care am vazut-o vreodata. sopteste Creatorul.

- E functionabil ? intreb eu.

- Cateva piese ar cam trebui schimbate. Nu a fost atins in ultimul deceniu. Experienta e aceeasi ca in trecut , daca asta te intrebi. spune Rowan.

- Jur , o sa ma intorc aici chiar daca m-ar ameninta cineva cu moartea ! Tata ar iubi portalul asta. zice Leon.

- Atunci lasa-ma sa iti spun ca esti bine-venit aici oricand. Probabil voi nu stiati , insa sub Amaris si Abingora sunt o multime de tuneluri subterane si puteti ajunge aici neobservati.

Rowan zambeste amuzat cand ne vede expresiile bulversate.

- Cred ca nici Razboinicii nu stiu de aceste tuneluri. constata Calatorul.

- De unde stii toate astea ? intreb eu.

- Sunt o fire curioasa. ranjeste Rowan.

- Ati fi de mare folos in Amaris ! exclama Leon.

- Vrei sa vii cu noi ? intreb eu zambind.

- Nu prea cred. Locul meu e aici , unde am trait toata viata. murmura Rowan. Poate intr-o alta zi o sa vin in vizita in Amaris , insa nu azi.

- Pai , pe mine sigur o sa ma mai vedeti. Nu las o asemenea minunatie sa stea inchisa intr-o camera. zambeste tamp Leon.

*  *  *

Imi mijesc ochii cand vad o lumina slaba venind din capatul tunelului intunecat. Eu si Leon ar trebui sa fim aproape de Amaris , conform instructiunilor lui Rowan. Un tunel trecea sub casa bunicului , asa ca de acolo am plecat spre Amaris. Nu a fost cea mai placuta experienta sa mergi printr-un hol intunecat , plin de paianjeni , cu o singura lanterna ca sursa de lumina. Dupa o ora si jumate de mers , Leon parea ca o sa lesine din cauza oboselii. Eu abia daca gafaiam.

- Mersi , Doamne ! striga Leon atunci cand in fata noastra apar niste scari.

Incepem sa le urcam , Leon alergand in fata mea. Imi dau ochii peste cap si grabesc pasul , lanterna fiind la Creator. Peste cateva minute , ajungem la capatul scarilor , o mica usita fiind deasupra noastra. Leon o deschide incet , scotandu-si capul afara. O briza de aer rece ne loveste , facandu-ma sa expir usurata. Iesim atenti din tunel , apoi inchidem usa la loc. Suntem in padure , la vreo treizeci de metri in fata noastra vazandu-se un bloc. Observ ca deasupra usii tunelului au crescut muschi si iarba , facand-o neobservabila.

- Nu am mai fost niciodata atat de fericit sa fiu in Amaris. ofteaza Leon.

Mergem spre blocul cenusiu , vantul rece batand puternic. Soarele apune deja , asta insemnand ca am fost in Abingora aproape doua zile. Imi afund mainile in buzunare. Abia astept sa ajung acasa. Si sa il vad pe Camber. Imi abtin un zambet si continui sa merg , ocolind cladirea inalta. Iau o gura mare de aer cand ajungem pe strada , masini si oameni trecand pe langa noi. O luam spre stanga , casa mea si a lui Ethan fiind in aceeasi directie. Ma opresc brusc cand vad o masina neagra parcand la cativa metri departare. Camber si Ethan coboara din masina , indreptandu-se spre una dintre cladirile de langa noi. Ma incrunt cand zaresc cearcanele de pe fata Razboinicului si parul ciufulit.

- Hei , Ashton ! strig eu.

Camber isi intoarce privirea spre mine , marindu-si ochii cand ma vede. Pufnesc si incep sa merg amenintator spre el. Baiatul fuge rapid spre mine si ma strange puternic in brate. Imi las capul pe pieptul lui , topindu-ma in imbratisarea sa. Ma lipesc mai bine de el , afara fiind frig. Ii ignor pe Leon si Ethan ce sunt langa noi. Arunc o privire spre ei , vazand ca Ethan isi imbratiseaza strans fiul. Camber isi pune mainile pe obrajii mei , privindu-ma ingrijorat.

- Tu stii cat de tare m-ai speriat !? striga el.

- Pfft , nu scapi de mine atat de usor !

- Unde ai fost ? ma intreaba el.

- Detalii irelevante. ranjesc eu.

Camber deschide gura ca sa protesteze , insa il opresc. Ma ridic pe varfuri si il sarut scurt , simtind cum imi ard obrajii. Dau sa ma departez de el , insa Razboinicul ma trage in bratele lui , sarutandu-ma apasat. Ma stramb stanjenita.

- Camber , nu aici ! tipa Leon din spatele nostru.