Călătoarea

Capitolul 29

Casc zgomotos si imi deschid larg ochii , ridicandu-mi capul de pe perna. Razele soarelui imi bat in ochi , facandu-ma sa ma stramb enervata. Dau sa ma intorc pe burta , insa ceva ma opreste. Privesc in stanga mea confuza , marindu-mi ochii surprinsa cand il vad acolo pe Camber. Razboinicul doarme linistit cu un brat in jurul meu. Parul ii sta in toate directiile , cateva suvite standu-i peste ochi. Ma ridic incet in sezut , atenta sa nu il trezesc. Oftez si trag patura peste Camber , apoi ma tarasc pana in baie dupa ce mi-am luat niste haine. Inchid usa dupa mine si ma intind , dezmortindu-mi muschii. Ma privesc scurt in oglinda. Yep , am ramas aceeasi fantoma. Dau scurt din umeri si sar in cabina de dus , incepandu-mi rutina de dimineata.

Peste un sfert de ora eram deja in bucatarie , sorbind din ceaiul fierbinte. Iau cateva prajituri din bolul de pe masa si fug in living , facandu-ma comoda pe canapea. Ignor cat de mult pot dezordinea din toata casa si ma bucur de micul dejun. Bucuria mea este intrerupta de un zgomot puternic venind din camera mea. Zgomotul este urmat de cateva mormaieli si injuraturi. Iau o gura mare de ceai si privesc amuzata spre usa camerei mele. Camber iese de acolo enervat , tarandu-si picioarele spre living. Razboinicul se tranteste langa mine pe canapea , frecandu-si ochii somnoros.

- Daca stiam ca imi vei darama casa , te lasam sa dormi afara. spun eu , abtinandu-mi un ranjet.

- Ha ha. E vina patului ca am cazut de pe el ! mormaie Camber.

Baiatul ma priveste scurt , apoi fura una dintre prajiturile mele. Pufnesc nemultumita , insa nu ii spun nimic. Las cana pe masuta din fata mea si iau telecomanda , aprinzand televizorul. Camber ofteaza si merge alene spre hol , spunand ca pleaca sa faca un dus. Il ignor si privesc atenta ecranul televizorului. Un reportaj despre cateva disparitii din Amaris se deruleaza. Majoritatea persoanelor disparute sunt Razboinici. Prin minte imi trec vorbele lui Ethan despre experimentele lui Percy. Poate ca el a rapit acei Razboinici pentru puterea lor... Ar trebui sa oprim aceste experimente cat mai curand. Nu vreau sa imi inchipui ce se poate intampla daca Percy ar reusi sa isi creeze propria armata de oameni pierduti transformati. Ma stramb si ma ridic in picioare , plecand in bucatarie si spalandu-mi cana.

Insa cand dau sa ies , o ameteala brusca imi face genunchii sa tremure. Ma prind de usa , puncte colorandu-mi viziunea. Clipesc des , vrand sa alung ceata ce imi acopera ochii. Imi masez tamplele , insa ameteala continua. Iau guri mari de aer , incercand sa imi linistesc inima ce batea nebuneste. Ma sprijin de perete , asezandu-ma pe podea. Peste cateva momente , ameteala dispare. Expir lung si imi trec o mana prin par. Ce a fost asta ? Ma ridic atenta de pe podea , ramanand pe loc pana eram sigura ca nu o sa cad. Imi musc obrazul ganditoare si imi pun palma pe frunte. Nu am febra. Atunci de la ce provine ameteala ?

Gandurile imi sunt intrerupte de usa baii care se deschide. Camber trece zambind pe langa mine si deschide frigiderul , cautand ceva de mancare.

- Vezi sa nu imi devorezi toata mancarea , grasule. spun eu , aplecandu-ma si luand niste carti imprastiate pe podea.

- Imi fac provizii in corp pentru iarna. ranjeste Razboinicul.

Imi dau ochii peste cap si plec in living. Aranjez cartile luate pe un raft , apoi incep sa strang toate lucrurile aruncate. Chestiile care s-au spart ajung la gunoi , iar pe cele intacte le-am aranjat prin camera. Oftez. Va fi o zi lunga.

*  *  *

Ma joc cu bucata de hartie data de Ethan si merg pe strazile intunecate. Luna e singura sursa de lumina. Sunt din nou intr-o misiune , dupa atat de mult timp ! Trebuie sa gasesc jurnalul unui inventator de care nu am auzit niciodata. Floare la ureche ! Grabesc pasul , trecand pe langa case inalte si luxoase ce sclipesc in lumina slaba a lunii. Imi mijesc ochii spre hartia mototolita , vazand ca trebuie sa gasesc casa cu numarul nouazeci si sapte. Ma opresc in fata unei porti din fier. Analizez casa cu doua etaje , vazand ca toate luminile sunt aprinse. O melodie clasica se aude slab. Cred ca o petrecere are loc in casa asta. Dau din umeri si ma catar peste poarta , mergand silentios spre usa. O deschid si intru , lumina puternica orbindu-ma pentru cateva secunde. Imi trag mai bine gluga peste cap cand vad doua fete in rochii lungi trecand pe langa mine. Incep sa merg in fata , cautand un birou sau ceva de genul. Mai multe persoane imbracate elegant trec pe langa mine. Unele dintre ele imi arunca priviri ciudate sau dezgustate. Ce idioti ! Pelerina mea e mult mai frumoasa decat rochiile alea pompoase !

Pufnesc scurt si urc niste scari ce duc la urmatorul etaj. Merg in liniste pe holul ingust , privind spre usile din dreapta si stanga. Ma incordez cand aud sunetul puternic al unor tocuri. Imi afund mainile in buzunare si continui sa merg. O fata intr-o rochie rosie mulata merge spre mine. Buclele negre ii sunt lasate peste umerii goi , iar ochii caprui ma privesc superiori.

- Servitoarele nu au voie la petrecere. spune fata , glasul fiindu-i pitigaiat.

- Atunci poti sa pleci. zic eu.

- Ce ai spus !? striga ea enervata.

Fata vine amenintator spre mine si ma impinge , trantindu-ma de perete. Pufnesc amuzata si imi ridic piciorul , lovind-o in burta. Ea isi pierde echilibrul si cade pe spate pe podea. Imi scot pistolul din pelerina si il indrept spre ea. Fata isi mareste ochii speriata.

- Stii , am un cadou pentru tine. zic eu ranjind.

- C-Ce cadou ? se balbaie ea.

- Un fulger in inima.

Apas pe tragaci inainte ca fata sa reuseasca sa reactioneze. Oftez si ma intorc pe calcaie , continuand sa caut acel birou. Il gasesc intr-un sfarsit , asa ca incep sa caut jurnalul. Deschid toate dulapurile , insa gasesc doar dosare si foi. Ma apropii de masa din mijlocul camerei si analizez toate chestiile de pe ea. Nici o urma de vreun jurnal. Imi dau ochii peste cap enervata. Unde naiba e ? Caut din nou prin toate dulapurile , analizand fiecare detaliu. Zaresc intr-un colt un caiet gros , cu pagini imaculate.

- In sfarsit. mormai eu.

Iau caietul si il strang in mana , apoi scot din buzunarul pelerinei o pietricica alba. O arunc cu putere pe podea , fumul alb invaluindu-mi corpul si ducandu-ma inapoi in Amaris.

*  *  *

Tresar cand un tunet puternic imi intrerupe somnul de frumusete. Mormai niste injuraturi si imi trag perna peste fata. Ma intorc pe burta , punandu-mi bratele sub cap. Ascult cum stropii de ploaie se lovesc de geamul din camera mea. Un tunet si mai puternic ma trezeste de-a binelea din somn. Pufnesc si ma ridic in sezut , inlaturandu-mi suvitele castanii de pe fata. Ma intind ca o pisica , apoi ma las pe spate pe pat. Stai... Suvite castanii ? Imi maresc ochii si sar in picioare , fugind in baie. Incep sa tip ingrozita atunci cand ma vad in oglinda.