Călătoarea

Capitolul 37

*Din perspectiva Anteei*

Mormai enervata cand aud sunete prin casa. Imi pun perna peste fata si ma fac mai comoda in pat. Cine ma deranjeaza la ora asta ? Ma stramb cand aud usa camerei mele deschizandu-se , apoi pasi zgomotosi se indreapta spre mine. Simt o mana pe umarul meu ce ma misca usor.

- Antea , trezeste-te. sopteste persoana.

- Antea vrea sa doarma. Pleaca. murmur eu.

- Haide ! Am ceva sa iti arat.

Arunc perna undeva prin pat si il privesc incruntata pe Camber. Baiatul sta in picioare langa pat cu mainile stranse la piept. Arunc o privire spre ceas , apoi imi dau ochii peste cap.

- E abia ora zece. De ce m-ai trezit ? mormai eu , intorcandu-ma pe burta.

- Trebuie sa vii cu mine undeva. Iti explic totul in masina. spune Camber.

Oftez si ma ridic in picioare , ocolindu-l pe Camber. Ma tarasc spre dulap , luand de acolo primele haine pe care le vad.

- Te comporti ciudat. constat eu. Esti sigur ca nu te-a lovit vreun om pierdut in cap ?

- Da , dar urmeaza sa lovim noi oamenii pierduti. ranjeste el.

- Ce ? intreb eu sec.

- Nimic , nimic ! Te astept in masina.

Pufnesc si intru in baie. Imi dezbrac pijamaua si sar in dus. Oare ce are in cap Camber ? Sper ca nu e vreo intalnire surpriza sau ceva romantic. Nu am chef azi de asa ceva. Camber se comporta chiar mai ciudat decat mine. Poate e ingrijorat pentru tatal lui. Sau pur si simplu devine mai idiot decat era. Dau din umeri si imi continui scurta rutina de dimineata. Nu ma grabesc stiind ca Razboinicul ma asteapta.

Peste cateva minute am iesit deja din casa si mergeam spre masina neagra parcata in fata mea. Deschid usa si ma asez pe scaunul pasagerului , Camber pornind aproape instant motorul. Il privesc cu o spranceana ridicata.

- Unde ne grabim ? Nici macar nu am reusit sa mananc ! zic eu indignata.

- O sa mancam la Niall. spune Camber.

- Cine e Niall ?

- Un prieten.

Camber bate nerabdator cu degetele in volanul masinii , sunetul ritmic enervandu-ma. Incerc sa il ignor si sa privesc pe geam , insa nu reusesc sa ma concentrez pe altceva. Camber nici macar nu m-a imbratisat azi... Il privesc din coltul ochiului , el fiind atent la condus.

- Esti suparat ? intreb eu.

- Nu. De ce as fi suparat ? intreaba el.

Eu nu ii raspund , nestiind ce sa spun. Camber parcheaza masina in fata unei case cu doua etaje. Gradini cu flori si copaci inalti se afla in jurul casei , ascunzand-o. Casa e de o culoare rosiatica , cu geamuri mari. Cateva pasari zboara in jurul ei , facand-o sa arate parca scoasa dintr-un basm. E o casa frumoasa , insa nu inteleg de ce suntem aici. Eu si Camber iesim din masina , baiatul luand-o inainte spre casa. Ma opresc langa masina , privind spatele baiatului.

- Camber ! il strig eu.

Razboinicul se intoarce spre mine , privindu-ma confuz. Imi intind mainile spre el , baiatul intelegand rapid mesajul. Camber merge rapid spre mine si ma trage in bratele sale , fiind nevoit sa se aplece. Ii inconjor talia cu mainile , punandu-mi capul pe pieptul sau. El ofteaza scurt , apoi ma saruta pe frunte.

- Iarta-ma. M-am comportat urat. zice el.

Ma stramb , apoi ii zambesc. Camber ma saruta scurt pe buze , apoi imi prinde mana in a sa. Incepem sa mergem spre intrarea in casa , baiatul batand scurt in usa din fier. Usa se deschide singura , lasandu-ne sa intram. Mergem de-a lungul unui hol inalt , apoi o luam la stanga si intram intr-o camera simpla. O masa rotunda sta in mijlocul camerei , iar cateva canapele sunt lipite de pereti. In coltul camerei observ niste rafturi pline cu hartii si dosare. Doi baieti sunt asezati la masa. Pe unul dintre ei il recunosc. E Kaleb , Razboinicul care a fost cu noi in misiunea din Abingora. Celalalt presupun ca e Niall de care mi-a spus Camber. Cei doi isi intorc privirea spre noi , Camber salutandu-i scurt. Kaleb ne face scurt cu mana , iar Niall se ridica in picioare si vine spre noi. Baiatul da mana cu mine , Camber privindu-l incruntat. Ne asezam la masa , eu asteptand niste explicatii.

- Deci... incepe Niall. Noi trei ne-am gandit la un plan de razbunare pentru oamenii pierduti. Vrem sa ii atacam si sa provocam distrugeri mai mari decat au facut ei.

- Ce legatura am eu cu asta ? intreb eu.

- Ne trebuie o persoana care cunoaste bine Abingora. spune el.

- Si , in plus , stii sa lupti excelent. adauga Camber.

Ii privesc amuzata , abtinandu-ma din a-mi da o palma peste fata.

- Doar noi patru sa atacam un oras intreg si sa provocam distrugeri ? Ce idee buna. spun eu sarcastica.

- Vrem sa luam naveta tatalui lui Niall. zice Kaleb.

- Sunt sigura ca nimeni nu o sa observe ditamai naveta zburand deasupra Amarisului in plina zi. pufnesc eu ironica. O sa fiti prinsi inainte sa iesiti din oras !

- Putem ataca noaptea. propune Kaleb.

- De cand planuiti acest atac ? intreb eu curioasa.

- De azi dimineata. murmura Niall stanjenit.

- Ah... Da. Logic. De ce m-am asteptat la altceva ? mormai eu.

O liniste asurzitoare se asterne peste noi. Niall se gandea la ceva , Camber analiza peretele din fata lui , iar Kaleb incerca sa manance subtil ca sa nu il observe nimeni. Ma fac comoda pe scaun , ranjind in coltul gurii.

- Diseara tu o sa scoti naveta in afara Amarisului. spun eu , privindu-l pe Niall. O sa inconjuram orasul ca sa nu fim vazuti si o sa zburam in Abingora. Atacam din naveta si iesim doar daca e necesar.

Camber ma priveste surprins , iar Niall zambeste fericit.

- Kaleb , daca aduci mancare cu tine , te trasnesc. zic eu , privindu-l urat pe Razboinic.

- Asta inseamna ca iti place planul meu ? zambeste Niall.

- Nu. Planul tau e praf. zic eu.

Ma intorc spre Camber , insa ii zaresc in coltul ochiului pe Kaleb si Niall susotind.

- Frate , e buna la asta. sopteste Kaleb.

- Am auzit asta ! strigam eu si Camber in acelasi timp.