Călătoarea

Capitolul 33

Scrasnesc din dinti cand Camber tuseste din nou , clatinandu-se. Imi intetesc stransoarea asupra lui , ajutandu-l sa mearga. Stiu ca nu ar trebui sa mergi dupa ce ai fost , la prorpiu , injunghiat , insa trebuie sa ajungem cumva pana la casa lui Rowan. Nu puteam ramane pe teritoriul lui Percy , cine stie cine putea sa ne atace. Ethan vine deja spre noi , insa drumul de dupa blocuri e mai lung. Daca ne-ar vedea oamenii pierduti ar alerta politia. Camber isi incordeaza bratul din jurul umerilor mei , chinuindu-se sa ramana treaz. Imi musc buza frustrata. Misiunea asta a fost un esec total ! Imi las privirea in pamant , amintindu-mi ca acum sunt un om pierdut. O sa rezolvam noi cumva toate problemele.

Expir usurata cand il vad pe Ethan alergand spre noi. Omul de Stiinta vine in stanga lui Camber si il incurajeaza sa se sprijine de el. Atent sa nu il raneasca mai tare , Ethan il conduce pe Camber printre blocuri. Ne apropiem rapid de ascunzatoarea lui Rowan. Ma ingrijoreaza si mai mult faptul ca Razboinicul nu scoate nici un sunet in afara de tusea ocazionala. Oftez si ii urmez rapid pe cei doi. Peretele din fata noastra se da la oparte , lasandu-ne cale libera in holul intunecat. Intram , eu bucurandu-ma de caldura. Pelerina mea a servit drept bandaj pentru Camber. Eh , nu o sa ma supar cat timp Razboinicul se va face bine. Poate il pun sa imi cumpere alta pelerina dupa ce se vindeca...

Bunicul apare in fata noastra cu o trusa de prim ajutor in mana si il conduce pe Camber intr-o camera alaturata. Baiatul se intinde pe pat , inchizandu-si ochii obosit. Rowan incepe sa ii ingrijeasca rana , avand o expresie incordata si ingrijorata pe fata. Iau un scaun din coltul camerei si il trag spre pat , asezandu-ma langa Camber. Iau mana rece a baiatului in ale mele , mangaind-o usor.

- Se va face bine ? intreb eu in soapta.

- E Razboinic. E puternic. zice Rowan.

Oftez si imi iau pelerina pe care bunicul a lasat-o jos. O analizez scurt , vazand o pata mare de sange pe ea. Yep , e total nefolositoare. Pata aia sigur nu se mai spala. Imi iau pistolul si pumnalul din buzunare , punandu-le pe noptiera de langa mine. Arunc pelerina la picioarele mele si imi intorc atentia spre Camber. Baiatul isi tine ochii inchisi si nu sunt sigura daca doarme sau a lesinat. Aud usa din spatele meu deschizandu-se. Ethan intra silentios in camera si se apropie de noi.

- Cum o sa ajungem inapoi in Amaris ? Drumul e lung si Camber e ranit. zic eu , privind Omul de Stiinta.

- Ramanem aici pana se va simti Camber mai bine. spune Ethan simplu.

- Dar ce va zice tatal lui ? Nu cred ca stie despre aceasta misiune.

- Voi vorbi eu cu el daca va fi necesar. raspunde el.

- Tata e plecat cu niste treburi intr-un satuc de langa Amaris. se aude glasul ragusit al lui Camber. Nu se va intoarce decat peste o saptamana.

Ah , deci nu a lesinat , idiotul.

- Cum te simti , baiete ? il intreaba Ethan.

- Ma doare umarul. raspunde el , deschizandu-si ochii.

- Nu mai spune. zic eu sarcastica.

Camber isi da ochii peste cap si imi strange mana , strecurandu-si degetele printre ale mele. Ethan zambeste scurt la vederea noastra. Bunicul isi strange rapid lucrurile si se ridica in picioare , spunand ca vrea sa verifice daca nu am fost urmariti cand veneam aici. Ethan il urmeaza , privindu-ne cu subinteles. Pufnesc scurt , dandu-mi seama ca a plecat doar ca sa ne lase singuri. Ma apropii de Camber , analizandu-i rana bandajata.

- Sa fii mai atent data viitoare. zic eu , privindu-l ingrijorata.

- Eh , a fost o greseala. Credeam ca nu are arme.

- O greseala ca asta poate duce la moartea ta.

- Chiar o sa imi tii o morala cand mi-e rau ? ma intreaba el , privindu-ma rugator.

- Daca se mai intampla asta vreodata , crede-ma , o sa ma injunghii si o sa stam amandoi in spital. il avertizez eu.

- Fa-o daca vrei sa stai inchisa in casa toata viata ta. zice Camber incruntat.

Baiatul se sprijina in coate si se ridica in sezut , intinzand mana spre mine. Imi dau ochii peste cap si ma ridic in picioare , punandu-mi mainile pe umerii sai. Il imping inapoi pe pat , Camber deschizand gura ca sa protesteze.

- Stai locului ! ma rastesc eu.

- Tu cand erai in spital nu m-ai ascultat ! spune el indignat.

- Gura ! Pe tine nu te cheama Antea ca sa nu asculti de nimeni.

*  *  *

Casc obosita , ecoul vocii mele auzindu-se prin tunel. Surad , atragand atentia celor doi barbati de langa mine. Camber ma priveste amuzat , eu stiind exact ce gandeste.

- Daca imi spui ca sunt nebuna , te trasnesc. marai eu.

- N-am spus nimic , femeie. Imi ajunge lovitura de ieri.

- Nu uita ca n-am uitat ca din cauza ta pelerina mea a ajuns la gunoi. spun eu , privindu-l amenintatoare.

Camber zambeste larg , incercand sa nu rada. Imi dau ochii peste cap. Isi bate joc de mine. Ma voi razbuna pe asta cand i se vindeca rana.

- Problema cea mai mare e ca nu mai esti Calatoare. Incearca sa nu iti arati palmele cand suntem in Amaris. Trebuie sa ma gandesc la o solutie. mormaie Ethan.

- Ai ramas fara job. rade Camber.

- Si zici ca logica mea e fara sens ? pufnesc eu.

Ajungem in fata treptelor ce duc la suprafata. Incepem sa le urcam nerabdatori. Nu imi plac acele tuneluri subterane , sunt infricosatoare. Ma stramb enervata cand vad un paianjen pe perete , aproape de mine. Camber ranjeste.

- Ce e ? Mi-e frica de paianjeni. spun eu incruntata.

- Mie mi-e frica de tine.

- Vrei o palma si nu stii cum sa o ceri ? intreb eu sec.

- Chiar te rog ! Daca incep sa sangerez , tu o sa ma cari pana acasa.

Il privesc urat si imi continui drumul. Ethan merge in fata noastra si deschide mica usita ce duce afara. Iau o gura mare de aer cand o briza rece ne loveste. Incepem sa mergem spre casa mea... sau a lui Ethan. Camber si Omul de Stiinta incep sa discute despre ceva. Eu eram cu gandul departe. Ranjesc larg , pentru ca tocmai mi-a venit prin cap cea mai trasnita idee.