Copacul acela... Sunt sigur ca toți dintre noi a avut un copac al copilăriei... care a crescut deodată cu noi, a trecut prin ploaie, soare, ninsoare și viața. In curtea ta, a bunicii sau plantat chiar de tine. Copacul pe care l-ai văzut in fiecare vacanța de vara sau in fiecare zi.
I-ai văzut traiectoria și el pe a ta, te-a văzut cățărându-te pe el, și odată cu adolescența stand la umbra lui citind o carte, sau probabil povestind cu amicii sau acea persoana specială.
A trecut peste multe ca și tine, dar ajungi intr-o zi și-ți dai seama că nu-ți mai atrage atenția... Ai visat până acum cu el, iar acum viața ia o întorsătura, tot ce era important odinioară dispare din decor și apar alte scopuri noi, dar el va fi mereu acolo, pana la tăiere... oricât de târziu ar fi, el tot va fi acolo. Apărând in pozele pe care ți le-a făcut mama... Sau venind cu dor sa-l revezi și să contempli cât de tare v-ati schimbat ambii....
