03:00 AM. Asta îmi arată ceasul. Ora târzie imi creează un sentiment ciudat, îmi lipsește ceva, ceva ce nu am mai vazut de mult. Am căzut pe pat, însă amețit de decor încerc să îmi limpezesc gândirea. Mă uit pe geam, așteptând parcă ceva, însă nimic... Văd doar o bucată de lemn care îmi acoperă peisajul nocturn al orașului. Jalujelele îmbătrânite lăsate până jos împiedică lumina felinarelor să pătrundă aici. Câteva dâre de lumină, parcă bolnave, își fac loc printre crepăturile mâncate de soare și de timp. Îmi îndrept atenția spre pereții palizi, analizând nimicul care se afla acolo. Lumina slabă a renunțat să mai ajungă pe ei. Tavanul, alb ziua, negru noaptea dădea iluzia că sunt pe fundul mării, dar invers. Lumina slabă trimisă pe podea crea profunzimea, adâncul în care mă scufundam, nu în abis ci în cer.
