Îți simt privirea asupra mea, ai cuvinte grele care nu pot sta pe foi, dar nu le-ai rostit niciodată. Am ajuns aici, la vechea scenă, unde dansam noi cândva, iar acum danseză ea. S-a lăsat iarăși noaptea peste așteptarea grea. O veșnică așteprate a unei persoane care nu mai apare. Singur mă înțep în minciuna ta, spune-mi dacă eu iți sunt primul gând care-ți înflorește în minte după ce miezul nopții trece, cănd insomniile apar și ai vrea ca eu să te cuprind în brațe. Spune-mi ca ochii tăi o să apară in zori și nu se va termina totul la fel, cu un simplu vis.
