Shadow // j.jk

5 // dormitorul

O Doamne.

Hayoon, stai calmă. Hayoon, liniștește-te. Visezi. E doar un vis frumos, în regulă?

Inspir cu greu, încercând să-mi revin. Și, cel mai important, să nu îl privesc pe...

Oare îmi curge salivă de la gură? Sper că nu, ar fi de-a dreptul patetic și rușinos... Iar eu, Kim Hayoon, sunt orice numai nu astfel.

Încerc să-mi feresc ochii de priveliștea glorioasă ce se află în fața mea, dar în zadar. De la umerii lui puternici, la pectoralii lui pe care picături fine de apă strălucesc, prelingându-se pe abdomenul lui perfect, plin de pătrățele, până la...

Sunt trezită din transă când Jungkook își pune deodată prosopul ce îl avea atârnat de gât în jurul bazinului. Ochii mei rămân ațintiți către locul unde mai devreme era bărbăția lui, pe care nu am apucat să o văd prea bine: eram prea șocată de perfecțiunea corpului său, încât nu am apucat să analizez partea cea mai importantă. În viața mea nu am mai văzut un bărbat atât de atractiv, în viața mea nu m-am simțit atât de slabă în cel mai bun sens al cuvântului.

Înghit în sec, încercând să îmi domolesc emoțiile și să-mi fac nodul din gât să dispară. Au trecut doar câteva secunde de când Jungkook a ieșit din baie, dar pentru mine parcă a trecut o eternitate de când mă holbam. Și totuși, cu această falsă eternitate, nu am simțit că am apucat să văd destul.

Știu că ar trebui să deschid gura și să spun ceva, orice, indiferent ce prostie ar fi, dar stau împietrită, privind covorul lui plușat intens, de parcă el ar fi fost corpul perfect a lui Jungkook. Probabil acum mă analizează cu ochii aceia atât de negri, atât de întunecați și atât de atrăgători, judecându-mă. Deși știu că e și el atras de mine, și are niște sentimente clare de afecțiune, asta nu justifică această intrare a mea în trombă, pe neașteptate, în camera lui.

Stai, de fapt, e total așteptat ce se întâmplă aici!

Ridic îndată privirea din pământ, întâlnindu-i ochii care mă privesc nedumeriți. Jungkook și-a încrucișat brațele la piept, ridicând din sprânceană.

Nu mă mai simt chiar atât de rușinată: Jungkook a vrut totuși să vin în camera lui în seara aceasta. Trebuia să fiu pregătită de așa ceva. În același timp, faptul că m-a chemat atât de repede, când știu că nu mă iubește cum îl iubesc eu încă, nu denotă că lucrurile sunt dereglate la un anumit nivel? Există o anumită lipsă de comunicare între noi, pe care trebuie să o rezolvăm cu orice preț.

Probabil iar sunt extrem de roșie. Îmi ridic mâna încet, de parcă aș fi la școală și aș cere permisiune pentru a vorbi. Jungkook dă dezaprobator din cap, dându-și cu mâna prin pletele lui superbe.

- Ce cauți aici? m-a întrebat el într-un final, plecând și lăsându-mă să mă holbez la peretele imaculat din fața mea în locul său.

- Um, eu... încerc să formez o propoziție cursivă, dar în zadar.

Cuvintele parcă nu vor să-mi iasă pe gură, și orice sunet pe care îl scot sună incoerent.

- Ai de gând să-mi răspunzi la întrebare? spune Jungkook pe un ton autoritar, făcându-mă să tremur iar.

- Mi-ai spus să vin la tine în caz de am o problemă, am reușit eu într-un final să îi răspund, dar fără a mă întoarce cu fața spre el.

Nu cred că sunt încă în stare să îl privesc pe acest bărbat în ochi...

Jungkook oftează, parcă enervat de ceva. Ar fi trebuit să îi zic că am trecut la el pentru că mă așteptam să facem ceva împreună? Ceva ce nu ar fi exact cuminte?