Shadow // j.jk

22 // întoarcerea

Într-un final, am reușit să mă adun, să-mi calmez gândurile agitate, și i-am permis lui Jungkook să mă ajute în a învăța să trag cu arma. Până la urmă am ales un pistol mic, ușor de ascuns până și în hainele mele, pe care nu îl voi folosi decât dacă mă voi afla în pericol cu adevărat.

Probabil motivul principal pentru care m-am calmat a fost prezența bărbatului în spatele meu, ghidându-mă cu brațele sale puternice. Nu țineam mai mereu arma corect, dar Jungkook a avut răbdare cu mine, și m-a lăsat să greșesc, înțelegând că spre deosebire de sora mea sau de Youngmi, nu eram o femeie ce a avut contact zilnic cu astfel de lucruri, și nici nu aș fi avut de unde să știu cum să le utilizez.

- Cred că e destul, mi-a comunicat Jungkook la un moment dat, când nu a mai fost nevoie de prezența lui în spatele meu pentru a mă ghida, pentru a trage cu arma.

- Crezi? îl întreb eu încet, iar bărbatul râde ușor.

- Cred că da, repetă el, zâmbindu-mi.

- Aș fi vrut să stau mai mult în brațele tale, îi mărturisesc eu sfioasă, și îl văd că e șocat de cuvintele mele, deși nu ar trebui să fie.

- Și eu, îmi răspunde Jungkook cu greu, făcându-mi inima să mi se oprească-n gât de emoție, dar chiar trebuie să mă întorc la treabă. Nu ar fi trebuit să stau cu tine, dar nu puteam să te las în o astfel de situație precară...

Bărbatul îmi ia mâinile într-ale sale și mă trage puțin mai aproape de el, forțându-mă să-mi ridic capul pentru a-l putea privi direct în ochi.

- Ascultă, te rog să-i eviți pe ceilalți cât de bine poți când te întorci, în regulă? E totul pentru siguranța ta, crede-mă...

- Adică, stai, cum rămâne atunci cu antrenarea mea? îl întrerup eu confuză, iar Jungkook oftează.

- Știu că ești dezamăgită că nu putem face nimic mai mult azi, dar mâine te voi mai învăța câteva mișcări pentru autoapărare, bine?

Încă sunt dezamăgită, așa cum și-a dat rapid seama bărbatul, dar tonul lui mă asigură că totul se va rezolva, într-un fel sau altul, așa că simt încă o dată cum mă liniștesc aproape instant.

Îmi încolăcesc brațele în jurul taliei sale, și-mi sprijin capul în pieptul lui, inhalând parfumul lui specific, ce mă face să mă simt în siguranță.

Jungkook oftează iarăși, mângâindu-mi încet părul.

- Doar nu te băga în bucluc iar astăzi, da? Toată lumea e puțin agitată acum, și nu ar fi o mișcare prea înțeleaptă să-i încurci.

- Eu? Să încurc? îl întreb ofensată, ridicând capul din pieptul bărbatului pentru a-i arunca o privire pe măsură.

- Hayoon, știi că nu asta încercam să spun, încearcă Jungkook să mă calmeze, și răsuflu adânc, știind că are dreptate.

- Știu, îi confirm eu, punându-mi capul înapoi în pieptul lui. Doar că nu vreau să rămân iarăși de una singură...

- Nu vei fi singură: din ce am înțeles de la Youngmi, ești vizitată de un vechi prieten tocmai venit din State...

Sar ca arsă, smucindu-mă din strânsoarea caldă a bărbatului. Jungkook mă privește nedumerit, rănit că l-am împins atât de clar.

- Dowoon, înghit eu în sec, spunând cu voce tare numele fostului meu iubit.

- Da, Dowoon. A fost chemat aici, e vreo problemă?

- Cum?! țip eu șocată, de ce să facă Youngmi așa ceva?