Shadow // j.jk

18 // fostul

- Draga mea, de ce te ascunzi? Te-am speriat cumva? Iartă-mă, nu am vrut...

Mă încrunt la bărbatul din fața mea, apoi îmi întorc capul în direcția opusă pentru a mai evita să-i privesc corpul bine făcut. Dowoon râde, și își trece o mână prin părul său umed, neafectat de prezența mea.

- Dowoon, îi răspund eu cu o voce pe care încerc să o mențin încrezătoare, dar în zadar, fiindcă el încă zâmbește, probabil simțind nesiguranța mea, te-am întrebat ceva, de ce eviți acel lucru?

- Iubire, mă ia bărbatul pe un ton dulce, la care îmi vine să mă bag în pământ de rușine, deoarece îmi amintește de zilele noastre bune, și, de asemenea de Jungkook, ce e ocupat cu atâtea treburi serioase, în timp ce eu stau și-l ascult pe acest om, dar nu m-ai întrebat nimic, cum aș putea să-ți răspund?

- Te-am întrebat ce faci aici! țip eu la el, luându-mă nu doar pe mine prin surprindere, ci și pe el, zâmbetul acela ștergându-i-se de pe față. Ai plecat în State, și nu cred că am fost redusă la un atât de mare nivel de inconștiență încât să nu bag de seamă că suntem în Coreea! Așa că voi repeta numai o singură dată, și ai face bine să-mi răspunzi: ce cauți aici?

Dowoon mă privește lung, gânditor, cântărind opțiunile pe care le are în a-mi răspunde. Îi fac semn din mână să vorbească, ceea ce pare să-l amuze, și pe mine să mă enerveze nespus.

- Muncesc, îmi răspunde el într-un final simplu, continuând să zâmbească.

- Cum adică muncești? îl întreb eu stupefiată. Asta nu are sens... Ce s-a întâmplat cu bursa ta de studii din State?

- Nu s-a întâmplat nimic cu ea, pentru că nu a existat vreodată, oftează Dowoon.

- Dar... dar...

- Dar ce? mă întrerupe bărbatul din bâlbâit, apropiindu-se de mine cu pași repezi.

Înghit în sec și îmi trag corpul dezbrăcat și mai tare de partea cealaltă a peretelui, privindu-l cu ochi mari. Dowoon se oprește fix în fața peretelui, sprijinind o mână de el și coborându-și ochii la nivelul a lor mei. Buzele noastre aproape se ating, și îi simt respirația caldă, simt mirosul acela de pastă de dinți cu mentă pe care o folosea, atât de familiar. Încerc să mă dau mai în spate pentru a mă distanța de el, dar îmi dau seama rapid că dacă m-aș muta mai mult, aș fi expusă în fața lui. Refuz să-l privesc în ochi, și las capul în jos, dar gestul meu nu rămâne neobservat, Dowoon apucându-mi bărbia deodată și ridicându-mi capul înapoi către el.

- Mi-ai lipsit, prințesă, șoptește bărbatul, și mă simt împietrită.

Vreau să mă uit în altă parte, vreau să-mi dea drumul: acum sunt împreună cu Jungkook, mă simt în sfârșit completă, și a venit să-mi strice liniștea interioară?

- Îmi pare rău pentru ceea ce am făcut atunci, continuă el, pretinzând că nu vede cât de afectată sunt de prezența lui. Îmi pare rău că nu ți-am spus adevărul, dar a fost totul spre binele tău. Am vrut să fii protejată, departe de viața aceasta murdară, ce nu trebuie să atingă pe cineva atât de pur ca tine...

Sunt profund dezgustată de ce îmi spune: toată lumea vrea să mă protejeze? Toată lumea e implicată în mafia aceasta, toată lumea pe care o cunosc și în care am încredere, sau cel puțin am avut? Iar eu nu am știut cu pretextul unei protecții invizibile? M-am săturat să aud astfel de lucruri, și sincer nu mai sunt în stare să-i ascult minciunile lui Dowoon, nici nu mă mai interesează ce face aici sau de ce m-a mințit, deoarece până la urmă toată lumea ajunge să mă trădeze și să abuzeze de bunătatea mea. Mă smucesc din mâna sa, uitând în mijlocul nervilor mei că podeaua e udă și alunecoasă, și simt cum îmi pierd echilibrul, dar Dowoon se mișcă rapid, luându-și mâna de pe perete și venind aproape de mine, prinzându-mă de talie în ultimul moment, înainte să cad. Mă trage aproape, iar cu cealaltă mână îmi mângâie fața, parcă pentru a se asigura că sunt bine.