Shadow // j.jk

6 // surpriza

După o noapte dificilă din toate punctele de vedere, razele soarelui m-au trezit, anunțând mult dorita venire a dimineții.

Mă ridic din pat, întinzându-mă cât de bine pot: nu am de gând să pretind că am dormit bine, nu doar din cauza apucăturilor animalice ale unora, care nu știu să se controleze, sau, pur și simplu, nu au pic de maniere, ci și din cauza frământărilor mele legate de Jungkook.

Oftez, iar bătăile care se aud de la ușa mea mă trezesc, încă o dată, la realitate. Merg să deschid ușa, dar persoana care era de partea cealaltă se pare că avea aceeași intenție, fiindcă apăsăm împreună pe clanță.

Îi dau drumul clanței, și spre suprinderea mea, dau nas în nas cu un Jungkook îmbrăcat la patru ace, într-un costum negru clasic, și cu nasturii de sus ai cămeșei sale albe deschiși, făcându-mă să înghit în sec.

- Bună dimineața, îmi spune el, la care eu nu reușesc să-mi ridic privirea din pământ, fiind prea emoționată deja de prezența sa, și ca rezultat al gândurilor ce mi-au umplut toată seara de frustrări. Sper că nu te-am lovit cu ușa, râde Jungkook.

- Nu, nu e cazul de așa ceva, râd și eu, uitându-mă cu greu la el până la urmă.

M-am înroșit toată sigur, pentru că mafiotul izbucnește într-un râs copios.

- Ce e așa de amuzant? încerc eu să îmi recapăt zvâcul caracteristic, dar în zadar, pentru că râde în continuare.

- Îmi cer scuze, se străduiește Jungkook să fie serios, dar fără succes.

Ridic din sprânceană la comportamentul său, neînțelegând ce am spus atât de ridicol, sau ce am făcut de e atât de amuzat de aspectul meu.

- Am ceva pe față? îl întreb eu într-un final, ajungând la limita răbdării mele și așa diminuată de stomacul meu gol, ce nu se oprește din a scoate zgomote deranjante.

Oare de aceea râde?

- Știi, Jungkook, îmi recapăt eu curajul încet, enervată de expresia lui amuzată deja de prea mult timp, care deși este extrem de atrăgătoare, nu mă poate opri din a dobândi și mai mulți nervi decât am oricum în acest moment, stomacul oamenilor, atunci când li se face foame, produce anume sunete pentru a-i anunța că este gol, și trebuie alimentat.

Jungkook se oprește din râs deodată, fața lui având acum o aură nedumerită, chiar confuză. Ne privim câteva secunde în ochi, secunde ce se simt ca o eternitate pentru mine, până când pe bărbat îl pufnește din nou râsul, făcându-mi exasperarea să atingă un nou nivel.

- Scuze, îmi spune el printre râsete. Cred că ar trebui să mergi la baie puțin, și vei înțelege singură care e problema.

- În regulă, îi răspund eu confuză, îndreptându-mă spre ușa de la baie.

Intru în baie, și în timp ce închid ușa după mine, aud din nou chicotele lui Jungkook. Serios acum, ce are?

Deschid robinetul, oftând în timp ce mă spăl pe față. Încă nu m-am uitat în oglindă, de frică a ce ar putea fi pe fața mea atât de greșit încât să se râdă de mine astfel. Mi-a ieșit un coș oare, sau am semne de la cum am dormit? Dar, totuși, eu dorm numai cu fața în sus, ar fi destul de ciudat să-mi rămână ceva pe față, nu ar avea sens...

Nimeni și nimic, decât poate Jungkook mai devreme, ar fi putut să mă pregătească pentru ce am văzut atunci când am deschis ochii și am luat contact cu propria reflexie.

Cred că țipătul meu șocat și de-a dreptul îngrozit a întrecut, fără probleme, volumul ridicat al oricărui concert auzit de cu seara dinainte.