13 // propunerea

140 13 3
                                    

După o perioadă ce s-a simțit ca o eternitate, am ajuns, într-un final, la parter.

Un alt hol gigantic, înconjurat de gărzi de corp masive, parcă îi umpleau goliciunea. Lipsea aproape complet mobilierul, și doar marmura aceea netedă și tavanul interminabil îi dădeau locului un aer rece, ce mă făcea să mă cutremur pe dinăuntru.

Jungkook s-a întors către mine, pentru a verifica dacă mă simt în regulă. Nu mai spusese nimic pe lângă comentariul dinainte, luând-o pe scări în viteză. Era ca și cum se grăbea să facă ceva, și nu puteam să-l condamn: dacă voiam să mă protejez, aveam nevoie de pregătire, de antrenament serios, iar asta se făcea în timp, nu de pe o zi pe alta.

- Haide, mi-a făcut el semn cu mâna, iar eu am înghițit în sec, încercând să mă abțin din a-mi cuprinde mâna într-a lui.

L-am urmat în timp ce i-au fost deschise ușile către dining. Abia acum am observat că sunt uriașe, și de sticlă. Străluceau la lumina candelabrelor, făcându-mă să mă gândesc că erau poleite cu aur, deoarece băteau într-o lumină caldă.

Am intrat încet după Jungkook, stând în spatele său. Nu aș fi zis-o cu voce tare vreodată, dar era o măsură de precauție: îmi era frică de nebuna aia de Youngmi, și de cum m-ar putea ataca din nou. Nu aveam încredere în ea sau în ceilalți, și nu puteam percepe cum aș reacționa dacă aș fi lăsată singură cu ei iarăși. Sunt fericită că îl am pe Jungkook lângă mine, pentru că, sincer, fără el, lucrurile ar lua-o complet razna. Fără el, nu mai am o ancoră în această lume nebună, nu mai am susținere. Și nu-mi pot imagina cum ar fi să trăiesc fără el.

Jungkook se oprește brusc, întorcându-se spre mine. Îmi aruncă o privire caldă, și mă prinde de umeri, trăgându-mă aproape, și totuși menținându-mă la o distanță destul de mare încât să nu fie suspicios gestul său.

- Stai calmă, îmi șoptește bărbatul, lucru care face orice în afară de să mă calmeze. Este în regulă, îmi mângâie el puțin brațul, înainte de a-mi da drumul repede, ca și cum nu m-ar fi încurajat vreodată.

Cu greu, îmi mut privirea de la Jungkook la camera imensă în care am pășit. Am fost atât de focusată pe Jungkook, încât nu am reușit să observ decorul impunător al acestei clădiri: presupunerile mele au fost adevărate, pentru că totul este în nuanțe de auriu. Deși masa de sticlă din mijlocul camerei ar trebui să pară în plus în contextul unui decor atât de grandios, pare că se îmbină cu restul mobilierului, de la fotoliile de pluș negre până la scaunele tapițate care o înconjoară.

Ridic capul, și dau ochii cu un alt candelabru uriaș. Încep să cred că acești oameni nu au decât candelabre în această casă, iar casă este puțin spus pentru ceea ce reprezintă.

Îmi las privirea să se plimbe, analizându-mi în continuare împrejurimile. Pereții albi contrastează cu podeaua de lemn masiv, combinată cu marmură. Covoarele roșii ce delimitează masa de restul camerei, care pare a fi o sufragerie improvizată, exagerat de imensă, ca și restul clădirii, îmi dau o durere de cap.

Oftez, ducându-mi mâna la frunte și masându-mi tâmplele. Ar fi fost prea mult ca acești oameni să aibă stil, sau măcar cea mai vagă idee despre a decora, pe lângă banii lor. Dar nu au, și, într-adevăr, banii nu pot cumpăra gustul cuiva.

Probabil nenorocita aceea de Youngmi a decorat locul: e la fel de oribil precum ea, și îmi e greu să cred că altcineva, în secolul 21, ar mai opta pentru astfel de alegeri. Poate doar bunica, dar ea ar știi să cheltuie banii pe lucruri cu adevărat de valoare. Acești oameni aduc superficialitatea la un nou nivel...

- Hayoon, îmi șoptește Jungkook iar, trezindu-mă la realitate. Ești bine? se asigură el, punându-mi o mână pe spate.

Tresar la atingerea lui, și mă uit panicată în jur din nou, speriată de gândul că ne-ar putea vedea cineva gesturile intime, rezervate numai unor persoane atât de apropiate, care se iubesc, precum noi doi. Se pare însă că gărzile de corp sunt la fel de stane de piatră ca de obicei, iar nimeni nu e așezat la masă. Întorc capul către zona de cameră de zi improvizată, și văd, alți oameni, din păcate cunoscuți, acolo.

Shadow // j.jkOnde histórias criam vida. Descubra agora