Shadow // j.jk

12 // soluția

- Ah, de ce a trebuit să bată cineva la ușă, oftez eu deranjată.

Jungkook a dat din umeri, dându-mi brațele la o parte din jurul gâtului său. Mi-a oferit un zâmbet dulce, în semn de scuză pentru plecarea sa din brațele mele spre ușă.

Jungkook a deschis ușa, iar eu m-am dus după el.

- Jaehyun? întreb eu nedumerită. Ce faci aici?

- E gata? m-a ignorat bărbatul complet, adresându-i-se lui Jungkook în loc.

- E gata, a confirmat mafiotul, dar nu îmi pot explica despre ce era vorba.

- Prea bine, a oftat Jaehyun. Haide, i-a făcut el semn să-l urmeze.

Jungkook și-a dus o mână prin păr, și părea puțin agitat.

- E totul în regulă? l-am prins eu de braț, și am simțit toți mușchii bărbatului încordându-se sub atingerea mea.

- Desigur, îmi zâmbește el dulce, dar îmi pot da seama clar că acel zâmbet este unul forțat.

Nu mă poate păcăli: e stresat dintr-un motiv sau altul, și sunt destul de perspicace încât să fie evident pentru mine. Toate ca toate, studiez totuși gândirea umană. Pentru mine este extrem de simplu să citesc oamenii, și nu dau greș niciodată. Îmi cunosc propriile capacități: nu degeaba sunt studentă la facultatea de psihologie. Nu mi-aș fi ales o carieră pe care să nu o pot stăpâni, iar aceasta este una dintre cele mai mari calități ale mele, această ușurință pe care o am în a-i analiza și înțelege pe alții, și mai ales modul lor de gândire.

- Nu mă minți, îl avertizez eu, ridicându-mă pe vârfuri și sărutându-l scurt pe obraz, știind că are nevoie de toată energia pozitivă pe care i-o pot oferi. Știu ceea ce e în sufletul tău, știu că ceva e greșit. Ceva te supără, continui eu să-l descos, în timp ce-l mângâi pe braț.

Jungkook răsuflă greu, și îmi ia mâna de pe braț, ținând-o în a lui pentru câteva secunde, doar pentru a-i da drumul subit, mișcându-și capul îngrijorat dintr-o parte într-alta.

- Dacă mi-ai spune ce se întâmplă, ce te supără, poate am putea rezolva împreună, mă apropii eu de el, sprijinindu-mi capul pe umărul lui, în timp ce bărbatul lasă alt oftat să iasă, iar eu îl mângâi pe spate afectuos.

- Nu îți pot spune, mi-a spus el pe un ton final, mutându-se de lângă mine, spre exasperarea mea.

E vizibil stresat, și poate conta pe mine să-l ajut: de ce nu apelează la ajutorul meu?

- Jungkook, reiau eu, dacă vrei să funcționeze orice ar fi asta între noi, trebuie să depui puțin efort.

Bărbatul întoarce instant capul către mine, privindu-mă încruntat. Știu că nu i-a convenit ce i-am spus, dar trebuie să înțeleagă odată și odată că eu nu sunt ca celelalte fete ce probabil i-au atras atenția până acum, asemenea surori mele: eu sunt diferită, și nu mă poate duce de nas. Nu sunt superficială, și vreau să fiu acolo pentru el indiferent de ce se întâmplă. Dar, pentru a face asta, trebuie să înțeleg. M-am săturat să îmi tot spună că e pentru protecția mea, această lipsă totală de informații ce mi se oferă!

- Și, pe lângă toate astea, deja avem un obstacol uriaș în fața noastră: trebuie să pretinzi că ești împreună cu sora mea pentru propria-mi siguranță, îi reamintesc eu, nemulțumită, în mod evident, de acest fapt ridicol. Nu există niciun mod în care să-ți dovedesc că-ți pot fi utilă, că mă pot proteja singură, că sunt demnă de atenția ta?

M-am enervat foarte tare, iar acest lucru e foarte vizibil și pe fața mea, din gestica, din mimica mea: respir cu greu, și clar m-am înroșit toată. M-am săturat de aceste aiureli: nu sunt o femeie firavă, lipsită de apărare. Mă pot descurca singură, pot sta de la egal la egal cu el, nu ar trebui să mă subestimeze astfel, e deja ridicol!