Shadow // j.jk

4 // noaptea

- Hayoon, te iubesc atât de mult...

Mă uit nedumerită la bărbatul din fața mea. Cum am ajuns aici? Cum am ajuns în această situație? De ce trebuie să-i frâng inima?

Oftez, afișând un zâmbet fals.

- Dowoon, încep eu, nu știu cum să îți spun ce am de zis... Nu îmi găsesc cuvintele.

- De ce? mă întreabă el confuz, privindu-mă cu privirea aceea de cățel.

E atât de scump, iar eu trebuie să fiu o nenorocită. Trebuie să-mi bat joc de el... Și în proces și de mine.

Dowoon cu mine ne cunoaștem dintotdeauna. Mamele noastre au fost cele mai bune prietene, și chiar au plănuit să rămână însărcinate în acceași perioadă. Trăiau în apartamentul de lângă noi, și am ajuns să fiu foarte apropiată de el.

Problema s-a ivit atunci când m-am îndrăgostit de Dowoon: și m-am îndrăgostit, nu glumă.

Inițial, nu credeam că sentimentele mele vor fi reciprocate. Dar m-a suprins plăcut: a fost prima și ultima mea dragoste. Am trecut prin toate împreună, iar acum lucrurile aveau să se schimbe.

Dowoon a dobândit o bursă la o universitate din State: iar eu nu puteam să îi opresc cursul vieții, ținându-l aici, în Coreea. El era convins că vom ține legătura, dar eu știam adevărul. Știam cum e în lumea adulților de ceva timp, și nu era o soluție mai bună decât să ne despărțim.

- Dowoon, trebuie să ne despărțim.

El se uită ciudat la mine, de parcă nu mă crede.

- Nu te mai iubesc, continui eu să mint.

E spre binele lui. Nu o știe acum, dar îmi va mulțumi în viitor pentru asta. Îmi va mulțumi că l-am lăsat în pace, că i-am dat drumul.

Oricât de greu ne-ar fi amândurora. Pentru că oricât de greu îmi e mie, știu că lui e și mai rău. Pleacă într-o țară străină, unde va fi singur și înconjurat de cine știe ce oameni. Dar Dowoon al meu e băiat bun, e atent, e grijuliu, știu că va fi bine...

Chiar dacă mă va urî pe viață pentru ce am făcut. E un preț mic pe care trebuie să-l plătesc în schimbul fericirii celui pe care îl iubesc. Și sunt dispusă de acest sacrificiu...

- Minți, îmi zâmbește el. Mereu ai făcut glume proaste.

- Ba nu, încerc eu să nu plâng, acesta e adevărul.

- Da, e adevărul, continuă o voce în locul meu, și simt o pereche de brațe puternice prinzându-mă din spate. Acum e îndrăgostită de mine, dispari.

Mă întorc, neștiind cui îi aparține vocea aceea dulce: și, spre surprinderea mea, dau cu ochii de Jungkook. E foarte aproape de mine, buzele lui aproape atingându-le pe ale mele. Înghit în sec, respirația lui caldă făcându-mă să tremur.

Dowoon a dispărut, lumea din jurul meu a dispărut: e doar un abis alb, interminabil, iar în centrul lui e Jungkook, care mă strânge tare în brațe, de parcă nu ar vrea să-mi dea drumul vreodată. Îi simt buzele apropiindu-se de ale mele, și îmi închid ochii, așteptând inevitabilul.

***

Tresar speriată, ridicându-mă din pat ca arsă. Îmi ating buzele, parcă încă simțind atingerea lui Jungkook. De ce nu am putut să mai dorm puțin? De ce nu am putut să văd continuarea?

Țipetele ce m-au trezit se aud din nou, reamintindu-mi sursa zgomotului. Nu-mi dau seama dacă cineva geme de plăcere, de durere, sau de ambele.