Shadow // j.jk

20 // violența

A/N: Am impresia că v-am pierdut pe f mulți dintre voi, dragi cititori :(( Tbh îmi pare f rău că nu o să ajungeți să vedeți finalul cărții sau sequel-ul pe care l-a pregătit mintea mea, dar asta este viața, mi-am asumat un risc scriind această minune de carte până la urmă :))

Acum mă opresc cu ghicitorile proaste și vă las să citiți pe cei care ați mai rămas, și vă mulțumesc pt prezență. Nu uitați, cu răbdarea treci marea :))

M-am îmbrăcat repede cu hainele de schimb pe care mi le-a dat Youngmi: nimic ieșit din comun, doar o pereche de pantaloni de trening negri și un tricou alb, ceea ce apreciez, pentru că urăsc culorile stridente. Mă încalț, strângându-mi șireturile cu putere, și expirând cu greu. Nu sunt pregătită să ies de aici, și să dau ochii cu fostul meu iubit, ori cu nenorocita aceea de Youngmi, sau cine mai e acolo, având în vedere că oamenii aceștia trebuie să mă antreneze.

Iau sticla cu acetonă și o privesc lung: prin câte a fost nevoie să trec ca să ajung la ea? Abia pot crede cât de ridicolă e situația în care mă aflu, și cât am avut de suferit din cauza indolenței surorii mele. Cum a putut Yoonah să mă umilească așa? Pe mine, sora ei? Știam că mă urăște și că este geloasă pe frumusețea mea, dar e de-a dreptul stupid ce face femeia aceasta...

Răsuflu ușurată odată ce simt cum am fața în sfârșit curată. Mă simt în sfârșit mai bine, mă simt ca propria persoană în pielea mea. Îi mulțumesc sticlei de acetonă că a fost adusă în calea mea, indiferent de proveniența ei, și o las pe banca vestiarului, gata să ies din cameră, pregătită într-un final să mă confrunt cu realitatea de partea cealaltă a ușii.

Deși mi-am spus că sunt pregătită, mi-am dat seama rapid că sunt orice numai nu astfel - în ringul de box din centrul sălii era Dowoon, fără tricou pe el în continuare, exact ca în vestiar, doar că de data aceasta purta o pereche de pantaloni scurți. Cine m-a șocat și mai tare era persoana de lângă el, adică Youngmi, care era îmbrăcată în haine ce nu inspirau sentimentul unui antrenament: măcar a renunțat la tocuri, lăsându-le jos, pe podea, la marginea ringului.

- Ai de gând să urci sau aștepți invitație specială? m-a întrebat femeia pe un ton plictisit, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Timpul trece, a continuat ea, arătându-mi ceasul ei exagerat de scump din jurul încheieturii, iar eu nu sunt interesată să-l irosesc mai mult decât e nevoie în preajma ta.

- Stai calmă, sunt de aceeași părere, scrâșnesc eu printre dinți, urcându-mă în ring și venind lângă Dowoon.

- În regulă, bate bărbatul din palme tare, iar eu îmi îndrept atenția către el, fiindcă nu avem foarte mult timp la dispoziție, te vom învăța cum să te aperi la un nivel de începător. Nimic complicat, nimic greu, bine?

Deși tonul lui Dowoon e unul dulce, și îmi zâmbește larg, liniștitor, nu mă pot abține din a mă enerva:

- Ascultă, vreau să fiu capabilă de a mă proteja singură! Nu vreau să depind de nimeni, și asta nu o pot face dacă nu mă ajuți să știu mai multe în legătură cu luptele-

- Hayoon, mă întrerupe Dowoon, încă drăguț, dar vocea îi tremură puțin, de parcă ar vrea să mă avertizeze în legătură cu ceva, crede-mă, e perfect așa.

- Nu, nu este, îl contrazic eu, și aș fi continuat cu niște argumente solide dacă Youngmi nu ar fi început să zâmbească lângă mine.

- Ce-i? mă privește femeia amuzată, ți-a mâncat pisica limba?

Vreau să o apostrofez pentru că s-a luat iarăși de mine, dar râsetele celor din jur, în afară de Dowoon, bineînțeles, mă întrerup din a o face. Mă uit în spate pentru a mă încrunta la gărzile de corp, iar abia atunci îl văd și pe Jaehyun acolo, stând pe unul dintre aparatele de sport.