Shadow // j.jk

21 // arma

- Hayoon? mă strigă Jungkook din nou, liniștindu-mă și totuși reamintindu-mi în același timp că suntem în public, că toți ochii mafioților din cameră sunt ațintiți înspre noi, și ar trebui să îi dau drumul cât mai curând, până nu devine suspicios.

- Sunt bine, îi confirm eu, retrăgându-mă dezamăgită din strânsoarea bărbatului, ce mă făcea să mă simt în siguranță. Sunt bine, repet eu, văzându-l pe Jungkook cum îmi aruncă o privire nesigură.

- Ce se întâmplă aici? întreabă el pe tonul său calm și totodată autoritar pe cei din jur, și odată ce mă întorc cu fața către ei pentru a le privi reacțiile, Youngmi își dă ochii peste cap, parcă anume, pentru a-mi creea mie o stare proastă.

Ghici ce, nenorocito - Jungkook e aici și nu mai îmi este frică de tine sau de atacurile sale psihopate! Asta aș țipa la ea dacă aș putea, dar am decis împreună cu Jungkook să-mi mențin emoțiile în frâu, așa că asta voi face, măcar de dragul bărbatului.

Dowoon se uită la mine cu o expresie indescifrabilă: nu îmi pot da seama ce gândește, oricât îi studiez trăsăturile. Dă din cap la un moment dat, parcă dezamăgit de ceva, și refuză să mă mai privească, îndreptându-și privirea către corzile ringului în loc. Cred că abia acum a conștientizat că sunt cu Jungkook, șeful lui, omul cel mai periculos de aici, cel pe care nu ai vrea să-l enervezi, și a decis să nu mai facă nimic, cel puțin deocamdată.

- Antrenarea lui Hayoon, îi răspunde Jaehyun într-un final lui Jungkook, trezindu-mă la realitate și făcându-mă să-l ascult pe bărbat.

- Nu asta ai cerut? i se adresează Youngmi batjocoritor lui Jungkook, deși nimeni nu a inclus-o pe ea în conversație, dar, ca de obicei, a găsit un mod de a se băga în seamă cu inutilitatea sa.

Jungkook se încruntă la ea, iar femeia dă din umeri, de parcă nu a căutat scandal tot timpul acesta iarăși.

- Într-adevăr, îi spune Jungkook, dar nu așa.

- Atunci cum altfel? continuă Youngmi cu prostiile sale, până la urmă a cerut să fie tratată de la egal la egal, așa că noi ne-am respectat cuvântul. Pentru că noi ne respectăm angajamentele... Șefule.

Jungkook a înghițit în sec atunci când femeia a accentuat ultimul cuvânt, și nu pot înțelege de ce: Youngmi nu merită atenția lui, nici timpul lui prețios, de ce le irosește pe cineva atât de oribil? Va trebui să am o conversație cu el legată de asta, dar deocamdată trebuie să scap de femeia asta nebună.

- Și eu le respect, a început Jungkook, dar Youngmi l-a întrerupt rapid cu râsul ei strident.

- N-aș zice, a răspuns Jaehyun scurt, parcă în locul soției lui, care acum își examina unghiile, pretinzând că e dezinteresată total de situație, ceea ce nu putea fi mai departe de adevăr.

- Jaehyun, reia Jungkook amenințător, dar Jaehyun, spre surprinderea mea, nu pare deloc speriat, îmi respect angajamentele. Mereu am făcut-o. Nu eu sunt cel care se joacă cu focul.

- Interesantă formulare, râde Youngmi, iar dintr-un motiv sau altul, mă simt lăsată pe dinafară încă odată în discuțiile lor pline de secrete, pline de mister.

Trebuie neapărat să am o altă conversație serioasă cu Jungkook cât mai curând, pentru că lucrurile se complică, și nu mai pot să fac față la fel de bine precum îmi place să pretind că o pot face.

- Youngmi, oprește-te, îi spune Jungkook printre dinți. Și nu mă refer doar la discuția asta!

- Dar nu fac nimic, se plânge femeia, dându-și iar ochii peste cap. Chiar mă plictisesc aici, îi spune ea soțului, iar el o aprobă pe un ton aproape la fel de monoton ca și al ei.