Shadow // j.jk

15 // clovnul

Imaginea ce m-a întâmpinat odată ce am dat ochii cu persoana ce a intrat în cameră a fost una extrem de neplăcută, și nu doar din punct de vedere vizual, ci și din punct de vedere al emoțiilor pe care mi le-a creat: o stare de disconfort uriașă m-a învăluit, și am regretat faptul că m-a întors să privesc noul venit, care nu era atât de nou venit, din păcate.

Baekhyun era îmbrăcat într-o atrocitate supremă - alt mod mai frumos de a descrie trauma ce mi-a fost invocată nu aveam. Nu cred că am văzut pijamale mai urâte în toată viața mea, erau albe, și totuși stricate clar de imprimeul imatur de pe ele. Ce fel de adult cu mintea întreagă poartă pijamale cu unicorni, curcubee, pisici, și ce doamne iartă-mă mai sunt alea, și mai ales în mijlocul zilei? Nu vedeam exact ce alte prostii mai avea de-a lungul materialului, dar știam că majoritatea erau de un roz electric, ce mi-a ars retina fără discuție, asortat și cu papucii lui de casă de aceeași culoare ce induce coșmaruri. Combinată cu tot cu puful de pe ei, care părea provenit de la un animal sărac ce a fost omorât în bătaie, cel mai probabil, șlapii erau de-a dreptul îngrozitori.

Am simțit cum mă trece un fior pe șina spinării: nu mi-a fost niciodată frică de clovni, dar acest Baekhyun cu părul ciufulit, fără lentilele sale de contact albastre ce îl făceau să pară mai puțin șters și plictisitor decât era de fapt, m-au făcut să mă răzgândesc.

Toată lumea îl privea, așteptându-l să spună ceva, dar intrusul doar se uita curios în jur, poate chiar puțin dezorientat, de parcă abia s-ar fi trezit, ceea ce ar fi explicat cu ce era îmbrăcate, dar îmi era greu să cred că nu juca teatru. Criminal de profesie, să doarmă în așa ceva, și pe lângă asta, să mai iasă și pierdut în fața șefului său? Se face de râs, și oricât de ridicol e blondul, nu cred că ar merge atât de departe cu o strategie de a-mi atrage atenția. Până la urmă, nu e ca și cum e casa lui sau ceva, e al lui Jungkook, iar el e teoretic la muncă.

Oftez la imaturitatea acestui bărbat, și la stupiditatea pe care o emană cu actoria lui de doi lei: Baekhyun se freacă la ochi cu o mână, iar pe cealaltă a băgat-o în buzunarul cămășii de noapte, căutând ceva în el. Nimeni nu spunea nimic, și nu-i pot condamna pentru cum stăteau și-l așteptau să facă ceva, fiindcă nu avea sens prezența lui în acest moment, și mai ales în contextul în care noi aveam ceva serios de discutat. Jungkook avea să anunțe că voi fi antrenată pentru a mă putea apăra singură în fața atacurilor, și de asemenea, avea să-i ceară lui Youngmi ajutor, din păcate. Mâzgâlelile vulgare făcute de sora mea mai devreme încă mă bântuiau pe față, și aveam nevoie de acetonă pentru a le scoate, iar Youngmi, dacă unghiile ei oribile aveau să ne spună altceva în afară de faptul că sunt dezgustătoare, ne anunțau și că femeia sigur are niște diluant la îndemână.

Baekhyun a scos un baton de ciocolată din buzunar, după ce a scotocit cu greu ceva timp, spre surprinderea mea. Nu am mai putut rezista la ridicolul din fața mea, așa că mi-am întors privirea către Jungkook, care părea la fel de terminat ca și mine, dacă nu chiar mai rău.

- Deci, a deschis blondul gura în sfârșit, în timp ce molfăia din batonul de ciocolată găsit în buzunar, cine s-a bătut aici și de ce am fost chemat dacă nu se întâmplă nimic interesant, așa cum am fost informat?

Gărzile de corp au început să chicotească, iar Youngmi a izbucnit iar în râs, spre exasperarea mea. Jungkook a răsuflat, probabil enervat peste măsură, în timp ce Jaehyun încerca să nu râdă din răsputeri, iar Chanyeol s-a ridicat de pe canapea, îndreptându-se către Baekhyun.

- Nu s-a bătut nimeni, i-a comunicat bărbatul, luându-i batonul de ciocolată din mână lui Baekhyun, fapt ce l-a făcut să se încrunte puțin, dar nu puteam să-l iau în serios, și aparent nici Chanyeol, pentru că a aruncat batonul unuia dintre oamenii ce ne păzeau și i-a spus să dea gustarea la gunoi pe un ton plictisit, la care individul a încuviințat și a ieșit din cameră.