PREDESTINARE

- 14 -

Anastasia conducea spre casă cu o viteză amețitoare, străbătând grăbită străzile metropolei. Întregul corp îi era cuprins de o tensiune insuportabilă, mult mai amplificată decât cea cu care era obișnuită de fel, mai întunecată. Mintea îi intrase pe pilot automat, evacuându-i spiritul și izolându-l într-un colț ascuns adânc printre măruntaiele ființei ei. Nu mai gândea deloc, nu mai simțea nimic, doar accelera nebună prin traficul lejer de duminică. Apăsa pedala cu o disperare ne-mai-întâlnită, și tot ce spera pe moment, era să ajungă acasă întreagă. Odată ajunsă, avea să spere la siguranță, la viață, la liniște. La ce ar vrea să uite și la tot ce și-ar dori în schimb.

Blake o urmărea îndeaproape, păstrând o distanță potrivită în spatele ei cât să nu își facă simțită prezența. Deși, era convins că femeia nu l-ar observa nici dacă s-ar poziționa la o distanța milimetrică. Era prea adâncită în propriul haos pentru a mai vedea ce se întâmplă în jurul ei. Îl amuza disperarea stupidă cu care aceasta manevra mașina pe șosea. Îl amuza naivitatea ei. Imediat ce a părăsit clădirea, Jason l-a sunat, rugându-l să o urmeze și să se asigure că ajunge cu bine acasă. Voia să știe dacă Davis ajunsese sau nu, sau alte detalii care să-i calmeze neliniștea și să-i diminueze starea de vinovăție. Nu putea decât să se conformeze dorinței lui.

Anastasia a virat pe Forth Avenue și ajunsă la numărul la care locuia, a intrat în parcarea complexului de apartamente The Cobb. Locul de parcare a lui Henry era gol, dar încă nu putea respira ușurată până nu verifica apartamentul. Și-a luat geanta, a trântit grăbită portiera, a blocat mașina din telecomandă și a urcat până la apartamentul lor. S-a oprit temătoare în fața ușii, ascultând liniștea din jurul ei, analizând dacă există vreun pericol care o așteptă pe partea cealaltă a ușii. A introdus cheia în ială și a descuiat cât mai silențios posibil, apoi a deschis și a pășit prudentă în interior. A privit circumspectă încăperea, totul fiind exact așa cum a lăsat când a plecat sâmbătă seară. Haina lui Henry nu era pe cuier, cheile nu îi erau aruncate pe masa din hol, papucii nu erau nicăieri. A încuiat ușa, și-a descălțat pantofii și i-a pus la locul lor pe raftul de încălțăminte. A făcut un rond rapid prin toată casa pentru a se asigure că este singură, a lăsat geanta pe scaunul din biroul ei și a intrat în baia din dormitor. S-a dezbrăcat de toate hainele care încă mai miroseau a bar, a transpirație și a parfum intens de bărbat. Și-a privit rochia în mâini ca și cum ar fi vrăjită de florile de pe ea, de faldurile ce i-au acoperit formele pe care Jason le-a atins, de nasturii pe care acesta i-a desfăcut cu atâta îndemânare. Ar fi vrut să o apropie mai mult de fața ei pentru a-i asimila izul, dar a aruncat-o direct în mașina de spălat înainte să cadă pradă amintirii lui, a lor, împreună. A căutat alte haine de aceeași culoare în coșul cu rufe murdare și  a umplut cuva mașinii cu ele. A pus detergent, a pornit procesul de spălare, apoi a răsucit robinetul din duș, lăsând apa să curgă.

Și-a privit corpul în oglindă cât a așteptat ca apa să se înfierbânte. Câteva dâre roșii i-au captat privirea, și au făcut-o să își ridice mâna pentru a-și atinge pielea afectată de atingerile și sărutările lui Jason. Cu vârful unghiilor, a început să traseze o linie imaginară pornind de la gât, unde venele îi pulsau puternic, peste claviculă, printre sâni, peste abdomenul strâns de emoții tulburătoare, oprindu-se cu câteva cercuri peste pelvis. Putea simți cum îi arde pielea peste tot, cum fiori i se întindeau pe brațe și pe spate, cum foamea pentru mai mult încă mocnea în interiorul ei.  Plăcerea, misterul,  dorința, adrenalina, toate formau un cocktail exploziv ce îl simțea curgându-i prin vene. Se privea atentă și se vedea diferită. Se simțea feminină și frumoasă, dorită. Se simțea schimbată. Se simțea vie. Corpul i se relaxa mai mult, respirația îi era din ce în ce mai echilibrată, nivelul adrenalinei din trup scădea, conștiența era tot mai prezentă, vinovăția prelua controlul și în cele din urmă, regretul o cuprindea.