PREDESTINARE

- 9 -

În fața clubului, un Cadillac negru își făcea intrarea captând atenția celor doi agenți de securitate. Aceștia au deschis ușile larg pentru cei doi bărbați ce părăsiseră mașina și i-au întâmpinat corespunzător.

— Bine ați venit domnule Price. Toți invitații dumneavoastră sunt prezenți în această seară. Vă doresc o seară cât mai plăcută!

Jason s-a întors brusc spre bărbatul care a vorbit și îi luă dosarul din mână căutând numele Anastasiei pe listă. Bifa din dreptul numelui ei l-a făcut să zâmbească larg. Era mulțumit și nerăbdător.

Noaptea asta începe să devină din ce în ce mai interesantă!

Odată intrat în club, primul lucru important pentru Jason era să o găsească pe ea. Locul era plin ca în fiecare sâmbătă seara, iar ochii lui mișunau printre oameni, căutându-și prada. Mai multe persoane intrau în vorbă cu el, dar îi respingea diplomat și se focaliza pe ceea ce îl interesa.

Dezamăgit de faptul că nu a zărit-o încă pe Anastasia, era pentru prima dată când își considera clubul prea spațios. Parteneri de afaceri îi solicitau prezența la mesele lor și zeci de femei îi transmiteau din priviri invitații și promisiuni, dar atenția lui era rezervată pentru o singură doamnă. Gândindu-se că probabil este la toaletă, s-a decis să își comande o băutură la bar, de unde va avea o vedere mai bună asupra întregului spațiu.

— Urcă tu în birou, pregătește toate contractele și marfa pentru seara asta. Eu mai rămân aici puțin.

Blake a răspuns din priviri solicitării lui și a plecat pentru a o rezolva, în timp ce Jason privea curios la silueta femeii care îi ocupa locul obișnuit de la bar. Cu cât se apropia mai mult de ea, cu atât râsul ei colorat îi amplificau emoțiile, făcându-l să privească cu gelozie spre cel ce o amuza în locul lui. Imediat ce barmanul a sesizat privirea încruntată a șefului lui, s-a retras din fața Anastasiei lăsându-i spațiul necesar lui Jason pentru a o aborda.

— Doamnă Davis?

Anastasia și-a întors capul încet spre el privind pieptul de la nivelul ochilor ei, urcând apoi în sus și întâlnindu-i privirea. Ochii gri din mintea ei erau aici, cu ea, și un nou entuziasm s-a născut în inima ei.

— Price! i-a strigat numele cu prea mult avânt. Ce faci aici?

Entuziasmul și privirea ei pătrunzătoare îl uimeau, la fel și lipsa de formalitate. Nu se aștepta să vină și nici să-i pună această întrebare fără sens, dar nu mai conta atât de mult când singurul lucru care avea cel mai mult sens pentru el, era prezența ei.

— Pe lângă faptul că te-am invitat aici în această seară, restul cred ca e destul de evident.

— Am crezut că mă urmărești Price! Peste tot unde merg ești și tu prezent, chicotește sorbind din cocktail.

— Având în vedere că este clădirea mea, urmărirea iese din discuție, zâmbește așezându-se pe scaunul de lângă ea, din dreapta ei de această dată.

— Aaah da, clădirea. Să ști că m-am uitat toată ziua pe schițele pe care mi le-ai dat. Sunt foarte încântată de acest proiect, abia aștept să îți povestesc ideile mele.

— Mă bucur, abia aștept să le aud. Și mă bucur că ai reușit să ajungi, rămăsesem cu ideea că ai deja seara planificată.

— Să zicem că nu era ceva atât de important încât să merite să pierd o asemenea ocazie.

Lui Jason nu i-a scăpat modul în care și-a dat ochii peste cap și nici atitudinea mult mai diferită decât de obicei. Toată acea reținere pe care o simțea în ea înainte, părea a se fi evaporat. Pur și simplu o privea fără să spună nimic. Era hipnotizat de felul senzual în care își lipea buzele pline de pahar, roșeața din obraji și modul în care i s-au dilatat pupilele de fiecare dată când i-a răspuns. Exprima senzualitate prin fiecare por, prin fiecare gest.