PREDESTINARE

- 18 -

Privea înainte, la drum, la oameni, la copaci și clădiri, numai la el nu. Îl simțea precum un foc mistuitor ce arunca scântei spre ea. Nu știa dacă erau arzătoare sau acide, dar știa că se va arde oricum. Intuia, dar încerca să îl ignore în continuare. În toată confuzia și nesiguranța ce o stăpâneau, se străduia să nu cadă într-o altă prăpastie alături de acest individ, se străduia să facă abstracție de faptul că se află în mașina unui nelegiuit, a unui om căutat de poliție, de însuși soțul ei. Același om pe care l-a îmbrățișat ieri și pe care l-a sărutat cu o pasiune pe care nu credea că este capabilă să o trăiască vreodată.

Pentru prima dată de când a părăsit hotelul Grand Price, și-a amintit frânturi din ce a trăit alături de el. Frânturi din ce nu a simțit în întreaga ei viață intimă. Imagini indecente îi invadau mintea una câte una, încălzindu-i trupul și înroșindu-i obrajii. O formă de agitație stranie îi presa pieptul, și și-a strâns instinctiv coapsele mai puternic, pentru a diminua din durerea dulce ce îi cuprindea pelvisul. Acea tensiunea dulce chinuitoare.

Simpla realizare a ce i se întâmplă, o făcea să resimtă fiori pe șira spinării și să vrea să îl privească, să îi caute ochii metalici în care să se oglindească pe ea așa cum nu se știa că este. Și zâmbetul lui cald dar ferm, suficient cât să îi inducă o stare de siguranță și acceptare.

L-a privit cu coada ochilor, scanându-i discret statura serioasă. Totul în ea se amplifica numai privindu-l. Pieptul i se ridica tot mai des și necontrolat. Ar fi vrut să îl lase să o calmeze. Chiar și-ar fi dorit puțină alinare. Puțin din calmul lui. Dar și-a amintit cine este el de fapt și s-a întors iar spre fereastra din dreapta, ignorându-l. Se silea să îl ignore și își silea corpul să accepte această decizie. Avea nevoie să fie în control, chiar dacă doar în mintea ei.

Nu a fost atentă la ruta pe care Jason mergea, dar îi părea că merge spre vest. Intuia că o duce la Discovery Park, fiind destinația finală a drumului pe care l-a ales și cel mai apropiat punct natural de unde se putea admira strâmtoarea Puget Sound și munții Olympic din depărtare.

Își dorea să ajungă acolo. Chiar dacă... cu el. Nu mai fusese de prea mult timp, iar aerul curat ar ajuta-o să mai elibereze din energia zbuciumată ce a pus stăpânire pe ea și pe lacrimile ce păreau că amenință să nu se mai oprească. Era prea multă tensiune în interiorul ei. Și bună, și rea. Justificată cât și greșită. Iar plânsul, era modul ei de a face față. Acele mici picături sărate erau singurul ei impuls pe care nu și-l putea refuza și care mai eliberau din presiune.

Avea un plâns silențios, abia dacă îți dădeai seama că plânge. Își dorea să se oprească, dar un gând chema un altul la fel cum o lacrimă nu curge niciodată singură. Se afla la mijlocul cumpenei dintre dezamăgire și depresie, așteptări, neputință și dorințe nocive. Un amalgam din toate stările negative la un loc, ce o absorbeau tot mai profund în centrul vicios. Atât de profund încât nu a simțit cum s-au scurs cele douăzeci de minute în mașină. Propria agonie a făcut-o să uite de prezența controversatului domn Price.

Farul West Point îi confirma că au venit într-adevăr în Discovery Park. Jason a încadrat mașina din câteva manevre precise în parcarea de unde se putea vedea perfect întregul golf. A apăsat câteva butoane, lăsând geamurile să alunece în jos pentru ca briza plăcută de afară să se aștearnă între ei. Nu se auzea nimic în afară de zgomot de pescăruși din depărtare, acompaniați de unduirile slabe ale apei. Nu era nimeni care să își piardă timpul printr-un parc natural, lunea, la primele ore ale dimineții. Nimeni în afară de Jason și Anastasia, care stăteau în liniște, privind înainte spre far, spre golf, spre ce și-ar fi dorit fiecare să vadă în fața lui.