Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 55: Confruntarea titanilor!

Ştiu că ar fi trebuit să postez mai repede dar capitolul asta a trebuit "clocit". 

Lyla privea şocată chipul ficei sale. După atâţia ani în care reuşi să se abţină să nu o caute şi să păstreze distanţa uite-o acum în faţa ei. Părul ei aproape auriu de la vârsta de cinci ani se mai închise la culoare dar tot arăta incredibil de frumos, semăna cu ea. Ochii căprui şi inocenţi de altă dată o priveau acum cu lacrimi punându-i o serie întreagă de întrebări. O durea situaţia în care se afla şi îşi dorea ca întâlnirea lor să fi avut loc în alte circumstanţe. Când Tamir vorbise cu fratele său geamăn îi spuse pe un cu totul alt nume Bellei. Nu avea nevoie de prea multe indicii ca să îşi poată da seama de ceea ce se petrece. Simplul fapt că Bella era încenunchiată în faţa ei alături de un vârcolac şi un hibrid îi spunea că ea nu mai era un om iar creatura ce devenise era duşmanul lui Tamir şi implicit al ei. Dacă fica ei ar fi reuşit să rămână un om acum nu ar fi fost nevoită să îi distrugă sentimentele şi să o rănească. 

Cu inima îndoiă de durere îşi zdrobi buzele de ale lui Tamir afişând un aer de mândrie fals dar care părea incredibil de real. Îşi cunoştea marfa iar pentru a-l face să nu fie atent la şoapta ficei sale recurse la un sărut. Ştia că arăta apetisant pentru foarte mulţi bărbaţi iar afişându-se astfel lângă Tamir se folosea de orgoliul lui de bărbat să o protejeze pe Bella.

- Dacă ştiam că avem oaspeţi m-aş fi pregătit, şopti ea încă cuprinsă de braţele lui Tamir.

Vampirul de lângă ea râse uşor şi o sărută scurt.

- Tu nu ai nevoie de pregătiri ca să fi frumoasă, eşti frumoasă.

Lyla zâmbi. Ştia de micile probleme de personalitate pe care le avea Tamir iar exploatarea lor era ceea i-ar putea salva viaţa ficei sale.

- Chiar şi aşa tot trebuia să fiu frumoasă pentru oaspeţii noştri. Lângă un bărbat ca un zeu nu se poate afişa oricine. 

Fusese suficient să îl privească pentru câteva secunde ca să înţeleagă că planul ei afuse succes. 

- Cine sunt aceştia? întrebă arătând ca şi dezgustată spre cei trei îngenunchiaţi în faţa ei. 

Tamir o cuprinse din spate într-o îmbrăţişare şi îşi sprijini bărbia pe umărul ei.

- Caden, fratele meu geamăn. Zaira, incredibila mea soţie desfrânată de acum două mii de ani iar potaia nu am nici o idee cine ar putea fi. 

În timp ce vărbea mâna lui Tamir se îndreptă spre fiecare dintre ei. Când îl prezentă pe ultimul dintre cei trei văzuse cum acesta încerca să se elibereze. Avea mâinile legate la spate cu funie înmuiată într-o soluţie specială. Apa diavolului nu era nimic altceva decât apă cu ierburi care împiedica mişcările finţelor supranaturale.

Lyla se distanţă din braţele lui Tamir si merse încet spre cei trei. Purta o rochie crem cu o despicătură în lateral iar pe mijlocul coapsei avea o jartieră cu un briceag foarte ascuţit. Rochia pe care şi-o croise singură avea special despicătura aşezată în mod strategic astfel încât să nu se poată vedea arma ascunsă. Încălţările cu toc erau înalte iar în interiorul lor reuşi să îşi ascundă un mic briceag. Avea unul ascuns şi în materialul sutienului pe care îl purta chiar dacă se putea apăra singură. Se oprise în dreptul lui Ben şi se apropie de el. Îl îmbrăţişă de la spate cu excitaţie întipărită pe chip şi îşi frecă glezna de mâinile sale împreunate la spate.

- Vârcolac! declară ea mirosindu-l.

Tamir zâmbi privind-o iar ea continuă să îşi treacă gleza prin mâinile sale. În cele din urmă reuşi să îl facă să prindă briceagul şi să îl ţină ascuns între degete.