Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 26: O zi de muncă

Bella notase comanda domnului de la masa numărul cinci pe carneţel spunându-i acestuia că se va întoarce imediat cu băutura cerută. Merse grăbită spre masa numărul şapte la care se instalaseră cu câteva minute în urmă şapte bărbaţi. Era o zi plină la cafenea iar acest lucru se resimţea puternic. Grupuri dar si persoane singure îşi căutau refugiul îl incinta localului răcoros din cauza căldurii toride de afară. Câteva minute mai târziu masa numărul cinci şi şapte aveau comenzile pregătite. Bella lucra ca şi chelneriţă la cafenea de multă vreme şi era apreciată pe măsura efortului depus. Nu îi fusese greu să se adapteze la stilul de viaţă de vârcolac dintr-un oraş având în vedere că nu trebuia să se transforme. Avantajele în acest domeniu de activitate erau pe măsura dezavantajelor. Era foarte agilă şi se mişca cu o rapiditate incredibilă prin local dar simţul olfactiv foarte dezvoltat îi deranja stomacul de fiecare dată când se apropia de cineva. Nu era atât mirosul propriu al fecaruia cât erau toate la un loc. Suma lor era respingătoare iar de fiecare dată când intra o persoană mai parfumată era nevoită să îşi ţină respiraţia.

Anna, colega cu care împărţea aceeaşi meserie de chelner, o chemase la bar unde Tobi pregătea o cafea cu lapte pentru un client. De îndată ce ajunse, Anna o trase mai aproape şi îi şopti.

- Tipul de la masa trei se tot uită după tine.

Zâmbetul copilăresc pe care îl afişa Anna îi dădea de înţeles modul în care ea observase acest lucru. Era inevitabil ca Jason să nu atragă privirile asupra sa. Venise dis de dimineaţă când cafeneaua fusese deschise doar de jumătate de oră şi se aşezase la o masă mai retrasă, masa trei. De atunci el tot comandase ocazional o cafea sau un ceai. Era uşor de observat cine atrăgea privirea frumosului vârcolac. Jason venise cu un leptop dar mereu o privea pe Bella. De îndată ce înţelese că este vorba despre el, îşi ridicase capul din ecran şi le privi chiar dacă ele nu puteau să îl vadă.

- Se uită către noi, mormaise Tobi.

- Lasă-l să se uite, nu mă deranjează.

- Dar dacă este un obsedat?

Ca de obicei, Anna se dovedise a fi foarte îngrijorată.

- Un obsedat nu şi-ar pierde patru ore degeaba fără să facă nimic.

- Nu ai de unde să ştii ce face cu leptopul. Poate este un obsedat care scrie în jurnal.

- Obsedat sau nu, nu-mi place felul în care te priveşte, interveni Tobi.

Bella zâmbise calm. Cu coada ochiului observase că domnul de la masa doi îşi terminase băutura şi le privea de asemenea.

- Atunci nu îţi place nici cel de la masa doi pentru că şi el ne priveşte.

- Normal că nu îmi place de el. Tipul e mai mult ca sigur un obsedat! Tot după fundul tău s-a uitat.

- Iar tu ştii asta pentru că făceai acelaşi lucru..., mormaise Anna.

- Dacă ştii ce făceam eu înseamnă că mă urmăreai ce fac.

Tobi realizase prea târziu că tocmai se dăduse de gol şi roşi. Ca la comandă, Anna făcuse acelaşi lucru penru că tocmai fusese prinsă în fapt. Bella era singura persoană din trio care rămase calmă. Îi privise amuzată pe cei doi cum se priveau în ochii pe măsură ce se înroşeau tot mai mult. 

- Să vedem dacă ai dreptate, Tobi. Eu mă duc la masa trei iar apoi la doi. Care dintre ei va face prima mişcare este un obsedat.

Jason auzind acestea zâmbise. După ce aşteptase patru ore ca Bella să nu îl mai evite acum venea la el. Încercă să pară interesant şi ocupat cu căutarea unui program oarecare când Bella ajunse la el.