Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 33: Un bărbat arătos

- Zaira!

Bella încremenise în faţa tonului bărbatului din faţa ei care nu exprima decât dominare şi putere prin fiecare por al său. Vocea sa groasă şi melodioasă îi dăduse un împlus de a face unul dintre lucrurile pe care nu le crezuse niciodată că le va face. Îşi aplecase capul umilă privind podeaua de stâncă luminată doar de focurile vii ale lumânărilor. Inima ei ratase de mult bătăile sale obişluite când auzise paşi venind spre ea. După hotărârea şi apăsarea paşilor nu putuse înţelege decât că bărbatul venea spre ea. Văzuse doar minunatele sale picioare goale oprindu-se lângă ale sale. O mână caldă dar care ei i se părea foarte rece îi prinse faţa şi i-o ridicase până întâlnise ochii albaştri şi minunaţi ai bărbatului. Ochii ei căprui analizase cu sfială şi fugitiv câteva dintre detaliile feţei sale. Părul negru ca tăciunele iar pielea uşor bronzată şi minunată îi atrăseseră imediat ochii. Temătoare şi palidă încercase să privească în ochii minunaţi de frumoşi şi de albaştri ai bărbatului impunător din faţa ei care o domina chiar şi prin statura sa puţin mai înaltă. Aceste lucruri se întâmplaseră doar într-o secundă care păruse o înşiruire de minute pentru Bella. Spatele ei se izbise puternic de peretele cavernei scoţându-i un icnet de spaimă şi tot aerul din plămâni. Aproape imediat trupul bărbatului se împinse în al ei ţinând-o lipită de peretele neted.

- Zaira, dragostea mea, nu îmi vine să cred că eşti tu.

Vocea bărbatului îi făcuse inima să tresare atât de spaimă cât şi de tonalitatea blândă şi plăcută pe care o folosea. Privirea ei se fixase imediat pe buzele lui cărnoase şi apetisante în timp ce acestea se mişcau dând naştere cuvintelor.

- După atâta timp, după atâţia ani care ne-au despărţit îmi este dat să te revăd, să te am aproape, să te ştiu lângă mine. 

Bella îşi mutase privirea spre ochii lui minunaţi care nu exprimau nimic altceva înafară de sinceritate. Simţise cum un deget fin dar aspru îi mângâia uşor obrazul fermecând-o.

- Dintre toate persoanele care au existat şi există pe pământ, tu îmi eşti dată să mă scoţi din infernul în care trăiesc. Tu eşti cea care îmi va face legătura cu exteriorul, cea care mă va scoate la suprafaţă.

Bella clipise surprinsă de vorbele măgulitoare ale bărbatului din faţa ei fără a înţelege prea multe.

- Iubita mea, cea care mi-a dat putere în toţi ani de suferinţă trăiţi în acest infern, ai venit la mine să îmi alini durerea.

Vorbele sale îi captaseră pe deplin toată atenţia în timp ce îşi lăsase capul în palma lui fermecată de cuvintele sale şi tonul frumos. Văzuse cum chipul lui se apropie tot mai mult de al ei iar buzele frumoase i se întredeschid uşor. Îi imitase şi ea gestul dar cu buzele tremurânde. Îşi dorea enorm de mult un sărut de la el, de la Adonisul care îi vorbise frumos. Închise ochii şi trase aer în piept. Un miros total nou şi necunoscut o învălui ademenind-o şi sporindu-i ceaţa în care plutea.

Uşa de lângă ei se trântise cu putere de perete creând un bubuit. Bella tresărise speriată de cele întâmplate şi clipise. Vraja creată de bărbatul care era pe punctul de a o săruta se rupse şi lăsase loc realităţii. Gândurile ei zburaseră la Jason şi la chipul lui dezamăgit de ceea ce avea de gând să facă. Dragostea pentru el luase locul dorinţei pentru bărbatul din faţa ei. Clipise uimită realizând ceea ce era pe punctul de a face şi reacţionase. Palma ei se lipise instantaneu de obrazul bărbatului frumos. Reacţia lui nu încetase să apară. Se dase câţiva paşi în spate surprins de acţiunea ei cu faţa palidă, singura pată de culoare fiind locul unde fusese pleznit. Când ochii lor făcuseră contact, Bella se speriase. Ochii lui nu erau ochii unui vârcolac, aşa cum păruse după felul în care o constrânse, erau foarte diferiţi şi înspăimântători. Irisul ochilor săi deveniseră negri şi întunecaţi în timp ce mici cute i se formaseră pe frunte. Vedea vizibil schimbarea culorii ochilor săi şi nu ştia ce ar trebuii să facă.